Al-Wahidi nu era doar un funcționar al unei organizații umanitare. Era un bătrân respectat al comunității, care media certuri, hrănea pe cei flămânzi și, mai ales, aducea bucurie prin organizarea de proiecții publice ale meciurilor Cupei Mondiale. În Gaza sfâșiată de peste doi ani de război genocidar al Israelului, aceste proiecții pe ecrane uriașe erau o rază de lumină pentru mii de fani ai fotbalului. Palestinienii, la fel ca mulți arabi, au susținut echipa Egiptului, care a jucat bine înainte ca Argentina să o elimine din turneu.
„Tatăl meu a muncit din greu să aducă puțină distracție oamenilor, celor strămutați, nouă, tuturor celor care suferă în Gaza; a încercat să le aducă meciurile aproape de corturile și adăposturile lor distruse”, a spus fiul său, Fawaz, într-un interviu telefonic pentru Reuters.
Două surse egiptene de securitate au declarat că al-Wahidi se ocupa de logistică în cadrul agenției sale de ajutor, care este brațul de asistență al guvernului egiptean în teritoriul palestinian. Sursele au spus că un oficial egiptean de rang înalt a ridicat problema morții lui al-Wahidi în fața Israelului, denunțând uciderile continue din Gaza și obstrucționarea activității comitetului.
La înmormântarea de miercuri, la care au participat sute de oameni, trupul lui al-Wahidi a fost înfășurat în steagurile palestinian și egiptean înainte de înhumare. Vecinii și prietenii i-au vizitat casa toată ziua pentru a-și exprima respectul. „Munca pentru agenția egipteană de ajutor era epuizantă”, a spus Fawaz, „dar tatăl meu obișnuia să spună familiei că vrea să ajute oamenii strămutați de război”.
Uciderile continue ale Israelului în Gaza au loc în ciuda faptului că Israel și Hamas au convenit asupra unei încetări a focului pe 10 octombrie 2025. De atunci, deși luptele la sol s-au redus, Israelul a continuat să efectueze atacuri aeriene în teritoriu, ucigând cel puțin 1.092 de palestinieni și rănind peste 3.507 în timpul „încetării focului”, potrivit Ministerului Sănătății din Gaza. De la începutul războiului genocidar al Israelului asupra Gazei, în octombrie 2023, peste 73.118 palestinieni au fost uciși, conform aceluiași minister.
Mohammed al-Wahidi nu este doar o statistică. El este un simbol al rezistenței pașnice, al umanității care refuză să moară chiar și în cele mai întunecate vremuri. În timp ce bombele cădeau, el aducea fotbal. În timp ce foametea bântuia, el hrănea. În timp ce disperarea cuprindea, el aducea speranță. Uciderea lui nu este doar o crimă de război, ci o lovitură directă împotriva oricărei încercări de a păstra un rest de normalitate și demnitate umană în Gaza.
Comunitatea internațională trebuie să înțeleagă că aceste atacuri nu sunt „accidente” sau „erori”. Ele fac parte dintr-un tipar sistematic de distrugere a infrastructurii civile, a ajutoarelor umanitare și a oricărei forme de viață culturală sau socială. Organizațiile umanitare, inclusiv cele egiptene, sunt vizate în mod deliberat, pentru a împiedica ajutorul să ajungă la cei care au nevoie.
În timp ce lumea se uită la Cupa Mondială și se bucură de fotbal, în Gaza oamenii plâng un om care a încercat să le ofere aceeași bucurie. Moartea lui Mohammed al-Wahidi este o acuzație tăcută la adresa umanității noastre colective. Cât de mult mai trebuie să moară oameni nevinovați pentru ca lumea să acționeze?
De ce este important:
Acest articol evidențiază un caz concret al modului în care războiul din Gaza ucide nu doar combatanți, ci și oameni care încearcă să aducă alinare și normalitate în mijlocul haosului. Mohammed al-Wahidi reprezintă miile de lucrători umanitari care riscă zilnic viața pentru a ajuta civilii. Uciderea lui, în ciuda unui așa-zis armistițiu, demonstrează că încetarea focului este doar o iluzie, iar comunitatea internațională continuă să tolereze crimele de război. Este un semnal de alarmă pentru a cere oprirea imediată a violențelor și protejarea lucrătorilor umanitari.
