Mourchidatele nu sunt simple lucrătoare sociale cu o vagă cunoaștere a textelor islamice. Ele beneficiază de o pregătire riguroasă în interpretarea Coranului, jurisprudență islamică și istoria gândirii teologice. Această pregătire le permite să se angajeze în dezbateri directe cu deținuții convinși că violența este o obligație religioasă. „Nu poți combate extremismul doar cu forța”, explică Aminata Dia, membră fondatoare a rețelei Elles Du Sahel și directoare executivă a ONG-ului Malaama. „Mauritania a înțeles de timpuriu că extremismul violent nu poate fi abordat doar prin răspunsuri de securitate. Țara a investit în prevenție, dialog religios și construirea încrederii comunitare, în special prin programul mourchidatelor.”
În închisorile mauritaniene, mourchidatele petrec ore întregi cu deținuți legați de grupări armate din Sahel, inclusiv cu cei condamnați pentru planificarea sau participarea la atacuri. Scopul nu este doar consilierea pastorală, ci și demontarea argumentelor teologice care justifică violența. De exemplu, ele contestă interpretarea potrivit căreia atacurile asupra civililor ar putea fi sancționate în numele religiei, oferind lecturi alternative ale textelor sacre. „Deradicalizarea, atunci când funcționează, se bazează pe relații”, subliniază Youssra Biare, cercetătoare marocană. „Mourchidatele, prin legăturile lor strânse cu comunitățile, sunt adesea în măsură să construiască aceste relații într-un mod pe care gardienii bărbați, oficialii militari sau chiar învățații religioși de sex masculin nu reușesc întotdeauna.”
Dincolo de închisori, mourchidatele desfășoară o activitate preventivă masivă. Ele merg în școli și centre de tineret pentru a ajunge la tineri înainte ca aceștia să devină vulnerabili la recrutare. Grupările armate exploatează șomajul, marginalizarea și nemulțumirile legitime pentru a atrage tineri, folosind adesea limbajul credinței. Contracararea acestei radicalizări necesită o narațiune coerentă, nu doar o abordare militaristă. „Mourchidatele au fost trimise de Ministerul Afacerilor Islamice în diferite părți ale țării, unde au educat tinerii cu privire la adevăratele învățături ale islamului, precum toleranța, caritatea și responsabilitatea, jucând un rol important în deradicalizare fără a folosi forța”, afirmă Yahia Elhoussein, un învățat care conduce o școală de mourchidate la Nouakchott.
Rezultatele, deși greu de cuantificat, se reflectă în traiectoria regională a Mauritaniei. Țara nu a fost imună la amenințări – a suferit atacuri la mijlocul și sfârșitul anilor 2000 – dar a răspuns cu o strategie cuprinzătoare care combină inteligența, implicarea comunitară, reforma religioasă și programe precum mourchidatele. De atunci, Mauritania a evitat în mare măsură amploarea atacurilor care au devastat vecinii săi. Analiștii de securitate o consideră un studiu de caz pentru un model preventiv: investiția în condiții care fac radicalizarea mai puțin probabilă, în loc să răspundă doar la violență.
Cu toate acestea, nimeni nu susține că Mauritania a rezolvat problema. Țara se confruntă cu provocări de guvernanță, iar regiunea Sahel continuă să experimenteze violență armată, sărăcie, strămutări și prezență statală slabă – presiuni pe care niciun program nu le poate aborda pe deplin. Criticii observă că raza de acțiune a mourchidatelor, deși semnificativă, rămâne limitată de resurse și scară. Există, de asemenea, întrebări legate de replicabilitatea acestui model în alte părți. Versiunea marocană a fost parțial adaptată în alte țări cu majoritate musulmană, dar condițiile din Mauritania – o societate profund religioasă, cu o tradiție respectată de învățământ feminin, autoritate statală credibilă și voință politică – o fac unică. În Burkina Faso, Mali și Niger, replicarea acestui model ar necesita reconstruirea încrederii dintre stat și comunitate, care pare erodată.
Într-un moment în care politica internațională de combatere a terorismului în Sahel este dominată de prezența militară, loviturile cu drone și intervențiile externe, experiența Mauritaniei oferă o lecție diferită. Unele dintre cele mai eficiente instrumente pentru prevenirea activismului violent nu se găsesc în forțele speciale și operațiunile militare, ci în femei instruite, înarmate cu cunoaștere și răbdare. „Mourchidatele din Mauritania dovedesc că abordările bazate pe comunitate pot fi mai eficiente decât orice altă abordare”, concluzionează Elhoussein.
De ce este important:
Acest articol evidențiază o alternativă la abordările militarizate de combatere a extremismului, demonstrând că investiția în educație religioasă și dialog comunitar, condusă de femei, poate produce rezultate tangibile. În contextul în care Sahelul se confruntă cu o criză de securitate tot mai profundă, modelul Mauritaniei oferă o lecție valoroasă pentru alte state: deradicalizarea nu se face doar cu arme, ci și cu cuvinte, încredere și cunoaștere teologică autentică.
