Imaginile cu activiști târâți pe podea au determinat mai multe țări – inclusiv Italia, Franța, Țările de Jos, Canada și Spania – să convoace ambasadorii israelieni, condamnând tratamentul „inacceptabil” și încălcarea demnității umane. Experții susțin că încercările frenetice de limitare a pagubelor din partea oficialilor israelieni, inclusiv a premierului Benjamin Netanyahu, care a ordonat deportarea rapidă a activiștilor, nu provin dintr-o indignare morală față de abuzuri, ci din daunele catastrofale aduse imaginii globale a Israelului.
Timp de decenii, Israelul s-a bazat pe „Hasbara” – un termen ebraic care se traduce prin „explicație” – o campanie de propagandă menită să justifice politicile și acțiunile sale militare împotriva palestinienilor în fața comunității internaționale. Fathi Nimer, un expert în politici palestiniene la Al-Shabaka: Rețeaua de Politici Palestiniene, a declarat pentru Al Jazeera că Hasbara este, în esență, propagandă de stat concepută pentru a „înfrumuseța imaginea ocupației” prin adaptarea unor narațiuni specifice pentru diferite audiențe globale. „Premisa fundamentală a Hasbarei este că Israelul are întotdeauna dreptate, dar lumea pur și simplu nu înțelege”, a spus Nimer. El a menționat că, din cauza izolării tot mai profunde a Israelului după războiul din Gaza, bugetul Hasbarei este proiectat să sară de la aproximativ 15 milioane de dolari în 2023 la un nivel fără precedent de 700 de milioane de dolari până în 2026.
Cu toate acestea, videoclipul sfidător al lui Ben-Gvir a demolat această narațiune bine finanțată într-o clipă. „Conducerea israeliană tratează aceasta ca pe o criză de relații publice, nu ca pe una morală”, a explicat Nimer. „Pentru Netanyahu, păcatul nu a fost tortura sau umilirea activiștilor; păcatul a fost difuzarea acestui lucru în lume. Ben-Gvir, însă, nu îi pasă de imaginea externă a Israelului; el face aceste abuzuri pentru baza sa internă de extremă dreaptă, încrezător că Israelul nu va suporta consecințe materiale.”
Mtanes Shehadeh, academician și expert în afaceri israeliene, a confirmat această evaluare. „Problema centrală pentru Israel este că acest videoclip a transmis realitatea sa adevărată întregii lumi”, a spus el pentru Al Jazeera. „A oferit globului dovezi vii, de necontestat, că violența structurală și disprețul față de drepturile omului sunt fundamentale pentru actuala conducere israeliană.”
Repercusiunile diplomatice au scos la iveală și contradicțiile flagrante ale politicii Statelor Unite. După lansarea videoclipului, ambasadorul SUA în Israel, Mike Huckabee, l-a criticat pe Ben-Gvir, afirmând că ministrul „a trădat demnitatea națiunii sale”. Cu toate acestea, criticii au subliniat rapid că mustrarea lui Huckabee sună fals, deoarece s-a concentrat exclusiv asupra indignității difuzării, nu asupra încălcărilor drepturilor omului comise. Mai mult, declarațiile lui Huckabee au venit la doar o zi după ce Departamentul de Trezorerie al SUA a impus sancțiuni asupra a patru organizatori ai Flotilei Globale Sumud, etichetând misiunea umanitară drept o „flotilă pro-teroristă” în sprijinul grupării palestiniene Hamas. Sancțiunile americane au vizat activiști din cadrul Conferinței Populare pentru Palestinienii din Străinătate și rețeaua de solidaritate a prizonierilor palestinieni, Samidoun.
Analiștii subliniază acest dublu standard flagrant. În timp ce administrația americană a acționat rapid pentru a sancționa organizatorii flotilei umanitare, grupurile societății civile palestiniene și procurorii Curții Penale Internaționale (CPI), a protejat constant miniștrii israelieni de extremă dreaptă precum Ben-Gvir de orice răspundere, chiar ridicând sancțiunile anterioare împotriva coloniștilor israelieni violenți.
Pentru palestinieni, umilirea suferită de activiștii europeni și internaționali este doar o privire într-o realitate mult mai întunecată și sistemică. Mustafa Barghouti, secretarul general al Inițiativei Naționale Palestiniene, a spus că activiștii legați la ochi și cu mâinile legate reprezintă un „microcosmos” a ceea ce suportă zilnic prizonierii palestinieni. „Această scenă exprimă fascismul întregului guvern israelian, nu doar al lui Ben-Gvir”, a spus Barghouti. „Dacă guvernul s-ar opune cu adevărat acestor practici, l-ar fi demis imediat. În schimb, aroganța lor a ajuns până la a pirata nave în ape internaționale.”
Organizațiile pentru drepturile omului estimează că aproape 100 de palestinieni au murit în custodia israeliană din octombrie 2023, pe fondul unor rapoarte răspândite despre înfometare, bătăi severe și neglijență medicală. Luisa Morgantini, fostă vicepreședintă a Parlamentului European, a spus că răspunsul diplomatic standard de a convoca ambasadorii este total inadecvat. „Este o rușine cum s-au comportat guvernele noastre. Ele sunt complice”, a spus Morgantini, cerând națiunilor europene să suspende acordurile de asociere cu Israelul, să oprească vânzările de arme și să sprijine activ mandatele de arestare ale CPI împotriva liderilor israelieni.
În ciuda interceptărilor militare și a sancțiunilor americane, activiștii și analiștii sunt de acord că campaniile flotilelor, care au început în 2009 ca răspuns la blocada terestră, maritimă și aeriană a Israelului, au reușit să expună limitele forței israeliene. Nimer a citat psihologul american Abraham Maslow: „Dacă singura unealtă pe care o ai este un ciocan, tinde să vezi fiecare problemă ca pe un cui.” „Acesta este singurul mod în care armata israeliană știe să acționeze – prin forță brută și piraterie”, a spus Nimer. „Rolul Hasbarei era să raționalizeze această brutalitate pentru consumul global. Dar, pe măsură ce flotilele continuă să conteste blocada, ele acumulează mici victorii și accelerează profund izolarea globală populară a Israelului, dovedind că mașinăria de propagandă de milioane de dolari nu mai poate ascunde realitatea de pe teren.”
De ce este important:
Acest incident demonstrează cum acțiunile brutale ale unui ministru israelian de extremă dreaptă, filmate și distribuite pe scară largă, au subminat eforturile masive de propagandă ale Israelului, dezvăluind lumii adevărata față a ocupației și a violenței sistemice. Reacțiile internaționale și sancțiunile selective ale SUA scot la iveală ipocrizia și dublul standard în politica externă, în timp ce flotilele continuă să fie un simbol al rezistenței pașnice și al solidarității cu palestinienii. Acest caz arată că, în ciuda resurselor uriașe alocate pentru imagine, realitatea brută nu mai poate fi ascunsă, iar izolarea Israelului pe scena globală se accelerează.
