Timusul este un organ limfoid primar, situat în mediastinul anterior, chiar în fața inimii. La nou-născuți, este relativ mare și bine dezvoltat, dar, pe măsură ce îmbătrânim, el se atrofiază treptat, pierzându-și din activitate. Rolul său esențial este maturizarea limfocitelor T, celulele albe din sânge care vânează infecțiile și celulele canceroase și coordonează răspunsul imun al organismului. „Timusul începe să se micșoreze surprinzător de devreme, procesul demarând în copilărie și accelerând în jurul pubertății. Continuă să scadă în dimensiune pe tot parcursul vieții adulte”, explică Paola Bonfanti, profesor de biologie epitelială și medicină regenerativă la University College London’s Institute of Immunity and Transplantation, într-un interviu acordat Al Jazeera. „Pe măsură ce timusul se atrofiază, capacitatea sa de a produce noi celule T, o componentă esențială a sistemului imunitar, scade treptat. Această pierdere de funcție poate fi măsurată prin evaluarea numărului de celule T nou produse în sânge.”
Deși multă vreme s-a crezut că timusul devine complet inactiv după pubertate, realitatea este mai nuanțată. „Timusul nu dispare complet nici la bătrânețe. În schimb, suferă un proces numit involuție, în care mare parte din țesutul funcțional este înlocuit treptat cu grăsime și țesut conjunctiv. Organul devine mai mic, iar capacitatea de a produce celule T scade, dar rămășițe de țesut funcțional pot fi găsite de-a lungul întregii vieți, deși cantitatea variază considerabil între indivizi”, adaugă Bonfanti.
Cercetătorii au început să se întrebe, încă din anii 1990, dacă oprirea declinului timusului ar putea întări sistemul imunitar și îmbunătăți sănătatea la vârste înaintate. Două studii recente, publicate în martie 2025 în revista Nature, au dat un impuls semnificativ acestei direcții. Primul, condus de o echipă de la Harvard Medical School, a folosit inteligența artificială pentru a analiza mii de tomografii computerizate. Rezultatul: adulții cu un timus cu aspect sănătos trăiau mai mult și aveau rate mai scăzute de boli cardiovasculare și cancer decât cei cu un timus nesănătos. Al doilea studiu, publicat în același număr al revistei, a arătat că, la pacienții cu cancer, sănătatea timusului poate influența răspunsul la imunoterapie – un tratament care depinde de puterea sistemului imunitar al pacientului.
Un alt studiu, din 2023, a relevat că persoanele cărora li s-a îndepărtat timusul (timectomie) aveau de trei ori mai multe șanse să moară și de două ori mai multe șanse să dezvolte cancer la cinci ani după operație, comparativ cu cei care nu au suferit această intervenție. Cu toate acestea, Bonfanti avertizează: „Aceste descoperiri sunt corelaționale și nu stabilesc o relație de cauză-efect. Este la fel de plauzibil ca persoanele mai sănătoase să fie pur și simplu mai capabile să-și păstreze țesutul timic pe măsură ce îmbătrânesc, mai degrabă decât ca un timus mai mare să fie motivul pentru care sunt mai sănătoase.” Ea subliniază că sunt necesare studii suplimentare pentru a determina dacă păstrarea sau refacerea funcției timice poate îmbunătăți direct sănătatea sau prelungi viața.
Cu toate acestea, există dovezi biologice solide că menținerea unui țesut timic funcțional sprijină producția de noi celule T și un răspuns imun mai robust. „Este rezonabil să ne așteptăm ca păstrarea funcției timice să contribuie la o îmbătrânire imunitară mai sănătoasă, deși nu trebuie privită ca o garanție a unei stări generale de sănătate mai bune sau a longevității”, explică Bonfanti.
Îmbătrânirea sistemului imunitar nu se datorează doar involuției timusului. Ea este cauzată și de îmbătrânirea măduvei osoase, de modificări ale ganglionilor limfatici și ale altor țesuturi limfoide, precum și de uzura celulelor imune în sine. „Unul dintre cei mai buni indicatori ai funcției timice este numărul de celule T nou produse, măsurat prin intermediul emigranților timici recenti din sânge, împreună cu diversitatea repertoriului de celule T”, spune Bonfanti. „Pe măsură ce activitatea timică scade odată cu vârsta, producția de noi celule T și diversitatea populației de celule T devin mai limitate. Aceste modificări sunt asociate cu caracteristici cheie ale imunosenescenței, inclusiv răspunsuri reduse la vaccinare, o capacitate diminuată de a răspunde la infecții noi și o viteză mai mică de reconstruire a sistemului imunitar după tratamente precum transplantul de măduvă osoasă.”
Oamenii de știință cred că timusul are potențialul de a se regenera. De exemplu, el se atrofiază în timpul sarcinii, dar își revine după naștere, a declarat David Scadden, hematolog la Massachusetts General Hospital din Boston, citat de Nature. „Nu înțelegem încă pe deplin ce determină involuția progresivă a timusului odată cu vârsta, care populații celulare exact se pierd primele sau care semnale moleculare împiedică țesutul să se micșoreze”, adaugă Bonfanti.
Potrivit Nature, Francisco Leon, directorul executiv al companiei de biotehnologie Tolerance Bio din Philadelphia, Pennsylvania, a declarat că firma sa dezvoltă un anticorp care încetinește micșorarea timusului. Deși compania nu a dezvăluit detalii suplimentare despre anticorp, ea intenționează să îl testeze în studii clinice anul viitor. „Dacă regenerarea timusului se dovedește sigură și eficientă, primii beneficiari nu vor fi probabil persoane sănătoase care doresc să încetinească îmbătrânirea”, spune Bonfanti. „În schimb, utilizarea inițială va fi aproape sigur la pacienții cu cea mai mare nevoie medicală nesatisfăcută, acolo unde beneficiile potențiale depășesc în mod clar riscurile.”
De ce este important:
Redescoperirea timusului ca potențială cheie a longevității deschide o nouă frontieră în medicina anti-îmbătrânire. Dacă cercetările viitoare vor confirma că regenerarea acestei glande poate întârzia imunosenescența și poate reduce riscul de boli cronice și cancer, am putea asista la o schimbare de paradigmă: nu doar tratarea bolilor, ci și prelungirea sănătății active. În plus, înțelegerea mecanismelor care duc la involuția timusului ar putea duce la dezvoltarea de terapii inovatoare pentru pacienții cu imunodeficiențe sau după transplanturi. Deși suntem încă departe de a putea „opri ceasul” biologic, fiecare descoperire ne apropie de o viață mai lungă și mai sănătoasă.
