Acest proces este doar unul dintr-o serie lungă de acțiuni legale intentate de deținătorii de drepturi de autor împotriva marilor companii de AI, precum Google, Meta, OpenAI și Anthropic. Deși multe dintre aceste cazuri sunt încă în desfășurare, două decizii timpurii ale instanțelor din California au fost favorabile companiilor de AI, stabilind că utilizarea operelor protejate pentru antrenarea AI-ului se încadrează în conceptul de „uz corect” (fair use) conform legislației americane privind drepturile de autor – o lege care nu a mai fost actualizată de dinainte de apariția internetului. Cu toate acestea, Anthropic a fost amendată cu 1,5 miliarde de dolari pentru piratarea operelor pe care și-a antrenat modelele, aceasta fiind cea mai mare despăgubire din istoria legislației americane privind drepturile de autor. Aproximativ jumătate de milion de scriitori au fost eligibili pentru plăți de cel puțin 3.000 de dolari, dar mulți autori au optat să nu accepte înțelegerea pentru a putea continua acțiunile legale legate de antrenarea AI-ului.
Deciziile judecătorilor din California nu sunt un semn bun pentru modul în care alte instanțe ar putea privi apărarea bazată pe „uz corect” a companiilor tech, dar conflictul este mult prea nuanțat pentru ca aceste hotărâri să stabilească un precedent incontestabil. Procesul împotriva Google a fost depus într-o altă jurisdicție, oferind unui alt judecător ocazia de a se pronunța. În cazul Google, editorii au o relație mai complexă și de lungă durată cu compania. Procesul explică faptul că editorii și autorii au furnizat Google, de-a lungul timpului, opere protejate în scopul specific de a face cărțile căutabile prin Google Books. Aceste rezultate de căutare nu permit utilizatorilor să vizualizeze cărți întregi, ci doar fragmente scurte, împreună cu informații bibliografice.
Reclamanții susțin că Google a antrenat Gemini pe copii ale acestor cărți, precum și pe cărți încărcate în magazinul Google Play, deși nu a primit niciodată permisiunea de a face acest lucru. „Google a copiat ilegal opere din toate aceste programe cu scop limitat pentru antrenarea AI-ului, știind că nu are autorizație pentru a face acest lucru”, se arată în proces. Reclamanții citează și un document intern Google care ar afirma că utilizarea cărților protejate pentru antrenarea AI-ului ar putea fi „extrem de problematică pentru Google” și ar putea duce la „amenințări de 10-100 de miliarde de dolari”.
Acest caz ridică întrebări fundamentale despre limitele „uzului corect” în era inteligenței artificiale. Pe de o parte, companiile de AI susțin că au nevoie de acces la volume masive de date pentru a-și antrena modelele, iar acest lucru ar trebui considerat o transformare a operelor originale, similară cu ceea ce face un cititor uman atunci când învață din cărți. Pe de altă parte, autorii și editorii argumentează că munca lor creativă este exploatată fără compensație, iar modelele de AI pot reproduce sau imita stilul și conținutul operelor originale, afectând piața de carte.
Este important de menționat că Google nu este singura companie care se confruntă cu astfel de acuzații. OpenAI, de exemplu, a fost dată în judecată de mai mulți autori, inclusiv de George R.R. Martin și John Grisham, pentru utilizarea operelor lor în antrenarea ChatGPT. Meta se confruntă, de asemenea, cu procese similare. Diferența în cazul Google constă în relația specială pe care compania o are cu editorii prin intermediul Google Books, un program care a fost considerat anterior un exemplu de „uz corect” de către instanțe. Acum, aceeași relație devine o armă împotriva Google, deoarece editorii susțin că Google a depășit limitele acordului inițial.
Avocații reclamanților subliniază că Google a acționat cu rea-credință, știind că nu are dreptul să folosească aceste opere pentru antrenarea AI-ului. Documentul intern citat în proces sugerează că Google era conștientă de riscurile legale, dar a continuat oricum. Dacă instanța va da câștig de cauză reclamanților, ar putea stabili un precedent important care să oblige companiile de AI să negocieze licențe cu deținătorii de drepturi de autor, similar cu ceea ce fac platformele de streaming muzical.
Pe de altă parte, dacă instanța va adopta aceeași abordare ca și judecătorii din California, considerând antrenarea AI-ului drept „uz corect”, atunci industria editorială ar putea suferi pierderi semnificative. Mulți autori independenți și edituri mici se bazează pe veniturile din vânzările de cărți, iar dacă AI-ul poate genera conținut similar fără a plăti drepturi de autor, acest model de afaceri ar putea deveni nesustenabil.
În plus, acest caz atrage atenția asupra necesității actualizării legislației privind drepturile de autor în era digitală. Legea actuală, creată înainte de apariția internetului, nu a fost concepută pentru a face față provocărilor puse de inteligența artificială. Congresul american a început să organizeze audieri pe această temă, dar până acum nu s-au luat măsuri concrete. Până când legiuitorii vor acționa, instanțele vor continua să fie terenul de luptă principal între inovație și protecția proprietății intelectuale.
Reacțiile din industrie sunt împărțite. Unii susțin că procesul este nefondat și că Google are dreptul de a folosi datele disponibile public pentru a-și antrena modelele, la fel cum o fac și alte companii. Alții consideră că acest caz este o oportunitate de a stabili reguli clare pentru utilizarea operelor protejate în antrenarea AI-ului, reguli care să protejeze atât creatorii, cât și inovația.
Rămâne de văzut cum va evolua acest caz, dar un lucru este cert: bătălia legală dintre deținătorii de drepturi de autor și companiile de AI este departe de a se încheia. Fiecare decizie judecătorească va modela viitorul inteligenței artificiale și al creației intelectuale.
