Guvernul irakian anunțase anterior că se așteaptă la semnarea mai multor acorduri petroliere și de gaze în timpul vizitei lui al-Zaidi în SUA, iar Trump a promis, de asemenea, o serie de înțelegeri în cadrul întâlnirii din Biroul Oval. „Irakul are un potențial enorm datorită petrolului său și a altor resurse, dar mai ales datorită petrolului, și vom face o mulțime de afaceri”, a declarat Trump. „Vom crea multe locuri de muncă pentru ambele țări și vom extrage mult petrol. Mult petrol va ieși”, a adăugat el.
Al-Zaidi, la rândul său, a spus că „această vizită nu a fost ca oricare alta”, numind-o începutul unui „parteneriat economic”. Ambii lideri au afirmat că forțele americane rămase în Irak, estimate la mai puțin de 2.000 de militari, se vor retrage complet până pe 30 septembrie. Aceasta este aceeași dată până la care al-Zaidi a promis că facțiunile armate active în Irak se vor dezarma.
Irakul s-a confruntat de mult timp cu influențele concurente ale Teheranului și Washingtonului în politica sa internă, tensiunile legate de prezența continuă a trupelor americane, desfășurate în timpul conflictului cu Statul Islamic (ISIS), și atracția grupurilor armate aliniate Iranului fiind constante. În primul său discurs în parlament ca prim-ministru, al-Zaidi a promis să dezarmeze diversele grupări paramilitare ale țării, care dețin puterea de la războiul condus de SUA în Irak din 2003. El nu a spus cum va atinge acest obiectiv ambițios.
Cu puțin timp înainte de plecarea sa, Rezistența Islamică din Irak, o umbrelă a grupurilor armate susținute de Iran din regiune, inclusiv Irak, a declarat că va respinge orice rezultat al vizitei lui al-Zaidi. Irakul a fost, de asemenea, unul dintre multiplele fronturi în războiul SUA-Israel cu Iranul, care a început pe 28 februarie, conflictul și escaladarea sa recentă planând amenințător în timpul vizitei lui al-Zaidi.
Economia Irakului a fost, de asemenea, afectată în mod deosebit de închiderea efectivă a Strâmtorii Hormuz de către Iran, aproximativ 90% din exporturile sale de combustibili fosili, de 3,4 milioane de barili pe zi (bpd), trecând prin această apă. Luptele recente au pus sub semnul întrebării viitorul unui memorandum de înțelegere (MoU) care, în iunie, a anunțat o încetare temporară a luptelor, deschiderea Strâmtorii Hormuz și ridicarea blocadei navale americane asupra Iranului.
Vorbind reporterilor la Casa Albă, al-Zaidi a spus, de asemenea, că Irakul are nevoie de o „cotă echitabilă” din partea Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC). Irakul a insistat pentru o cotă mai mare de producție de petrol, al-Zaidi afirmând că această nevoie este un rezultat direct al distrugerilor cauzate de războiul împotriva ISIS, asupra căruia Irakul a declarat oficial victoria în 2017. „Daunele suferite de Irak depășesc 400 de miliarde de dolari, și până în prezent, unii irakieni încă au case distruse și trăiesc în tabere”, a spus el. „Am un plan pentru a-i întoarce la casele lor, și de aceea vreau o cotă echitabilă pentru Irak în OPEC.”
Analiză: Implicațiile întâlnirii Trump-al-Zaidi
Această întâlnire marchează o schimbare semnificativă în relațiile dintre SUA și Irak, trecând de la o concentrare militară la una economică. Promisiunile lui Trump de „multe afaceri” și accentul pe petrol indică o dorință de a transforma Irakul într-un partener economic cheie, în timp ce retragerea trupelor americane până în septembrie sugerează o reducere a angajamentului militar direct. Cu toate acestea, provocările rămân uriașe: dezarmarea facțiunilor armate, influența Iranului și instabilitatea economică.
Al-Zaidi, un outsider politic, își asumă un risc considerabil prin promisiunile sale. Rezistența Islamică din Irak a respins deja vizita, iar implementarea dezarmării va necesita negocieri delicate cu grupări care au propriile lor agende. În același timp, cererea Irakului pentru o cotă mai mare în OPEC reflectă nevoia disperată de venituri pentru reconstrucție, dar se lovește de interesele altor producători.
Războiul dintre SUA-Israel și Iran complică și mai mult situația. Irakul este prins între două focuri, iar orice mișcare greșită ar putea escalada tensiunile regionale. Deschiderea Strâmtorii Hormuz și ridicarea blocadei navale sunt vitale pentru economia irakiană, dar depind de evoluțiile conflictului mai larg.
De ce este important:
Această întâlnire subliniază o posibilă reconfigurare a alianțelor în Orientul Mijlociu, cu Irakul încercând să-și echilibreze relațiile între SUA și Iran. Succesul sau eșecul planurilor lui al-Zaidi va avea un impact direct asupra stabilității regionale, a piețelor energetice globale și a viitorului prezenței americane în zonă. Pentru România, ca stat membru NATO și partener al SUA, evoluțiile din Irak sunt relevante pentru securitatea energetică și pentru dinamica alianțelor internaționale.
