Proiecția Mercator, creată de cartograful Gerardus Mercator în 1569, a fost concepută pentru navigația maritimă. Ea păstrează unghiurile și direcțiile drepte, ceea ce era esențial pentru corăbiile care traversau oceanele. Dar acest avantaj vine cu un preț uriaș: distorsionează dimensiunile reale ale continentelor. Cu cât te îndepărtezi de ecuator, cu atât exagerarea este mai mare. Astfel, Europa, Rusia și America de Nord apar mult mai mari decât sunt, în timp ce Africa, America Latină și Asia de Sud sunt reduse dramatic. De exemplu, pe harta Mercator, Groenlanda pare de dimensiuni comparabile cu Africa, dar în realitate Africa este de 14 ori mai mare. Rusia pare imensă, dar de fapt Africa este aproape de două ori mai mare decât Rusia. Aceste distorsiuni au modelat percepția noastră despre lume timp de aproape 500 de ani, influențând educația, politica și chiar modul în care ne raportăm la alte culturi.
Pe 21 februarie 2025, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a votat o rezoluție istorică: 164 de state au votat pentru adoptarea proiecției Equal Earth, care arată continentele în proporțiile lor reale, ca alternativă la Mercator. Rezoluția, condusă de Togo în numele Grupului African și susținută de Uniunea Africană, încurajează școlile, instituțiile și companiile de tehnologie să treacă la această nouă proiecție. Scopul este de a corecta reducerea Africii și a altor regiuni ecuatoriale, care a fost mult timp o sursă de frustrare pentru țările africane. Grupul African este cel mai mare bloc regional de vot la ONU, cu 54 de state membre ale Uniunii Africane, iar această inițiativă a fost văzută ca un pas important spre corectarea unei nedreptăți istorice.
Statele Unite au fost singura țară care a votat împotriva rezoluției, numind măsura un „proiect ideologic radical”. Reprezentanta americană Yaryna Ferencevych a declarat înainte de vot că această rezoluție este „motivul pentru care această instituție își pierde credibilitatea”. Ea a adăugat: „În loc să se concentreze pe probleme reale, acest organism dezbate proiecte de hărți din secolul al XVI-lea”. Serbia, Estonia, Georgia, Lituania, Moldova și Ucraina s-au abținut. Rezoluția nu este obligatorie, ci doar încurajează schimbarea hărților implicite din lume. ONU a subliniat că nu interzice Mercator și nu impune un înlocuitor, ci doar promovează utilizarea mai largă a proiecției Equal Earth.
Ministrul de Externe al Togo, Robert Dussey, a declarat în fața Adunării Generale că hărțile modelează educația, imaginația și percepția colectivă, iar rezoluția afirmă realitatea africană. Uniunea Africană a adoptat deja Equal Earth în martie 2025. Togo plănuiește o întâlnire la Lomé la începutul anului viitor, cu UNESCO, Uniunea Africană și companii de tehnologie precum Google, pentru a stabili cum va arăta implementarea în practică.
Dar de ce este atât de importantă această schimbare? Pentru că hărțile nu sunt doar instrumente de navigație, ci și instrumente de putere. Ele ne spun cine este important și cine nu. O lume în care Africa apare mică și nesemnificativă pe hărți influențează modul în care copiii din întreaga lume percep continentul african. Aceasta poate alimenta stereotipuri și prejudecăți, poate afecta relațiile internaționale și chiar deciziile economice. De exemplu, mulți oameni sunt surprinși să afle că Africa este mai mare decât China, India, Europa și Statele Unite la un loc. Această ignoranță are consecințe reale: subestimarea potențialului economic al Africii, lipsa de interes pentru problemele sale sau tratarea sa ca pe o periferie a lumii.
Proiecția Equal Earth, creată în 2018 de către cartografii Tom Patterson și Bernhard Jenny, face compromisul opus față de Mercator: păstrează suprafața reală a continentelor, dar curbează ușor contururile. Astfel, Africa apare în toată măreția sa, iar Europa și America de Nord sunt reduse la dimensiunile lor reale. Această proiecție nu este perfectă – nicio proiecție nu poate fi perfectă, deoarece Pământul este o sferă și orice hartă plată trebuie să distorsioneze ceva: forma, suprafața, distanța sau direcția. Dar Equal Earth alege să prioritizeze suprafața, ceea ce permite o comparație onestă între continente.
Este important să înțelegem că această dezbatere nu este doar despre hărți, ci despre modul în care ne construim imaginea despre lume. Timp de secole, harta Mercator a fost folosită pentru a justifica colonialismul și superioritatea europeană. Astăzi, când ne confruntăm cu provocări globale precum schimbările climatice, migrația și inegalitățile, avem nevoie de o viziune mai echitabilă asupra lumii. O hartă care arată Africa în adevărata sa dimensiune nu este doar o corectură tehnică, ci un act de justiție epistemică. Ea ne obligă să recunoaștem că am fost înșelați timp de secole și să ne reconsiderăm locul în lume.
Rezoluția ONU este un pas simbolic, dar important. Ea arată că există o voință politică de a schimba narațiunea. Cu toate acestea, implementarea va fi dificilă. Google Maps, de exemplu, folosește încă Mercator pentru zoom-urile sale, deși a introdus și alte proiecții. Școlile din întreaga lume folosesc atlase bazate pe Mercator. Schimbarea acestor sisteme va necesita timp, resurse și voință. Dar dacă vrem să construim o lume mai echitabilă, trebuie să începem cu modul în care ne reprezentăm lumea. Hărțile nu sunt neutre; ele sunt instrumente de putere. Iar acum, pentru prima dată în istorie, comunitatea internațională a recunoscut oficial că harta pe care am folosit-o timp de secole a fost o minciună – și că este timpul să o corectăm.
De ce este important:
Această rezoluție a ONU nu este doar o chestiune tehnică de cartografie, ci un act politic major. Ea corectează o distorsiune istorică care a influențat percepția globală asupra Africii și a altor regiuni ecuatoriale, contribuind la stereotipuri și inegalități. Adoptarea proiecției Equal Earth în școli și pe platformele digitale ar putea schimba modul în care milioane de oameni văd lumea, promovând o imagine mai echitabilă și mai realistă. Este un pas spre decolonizarea cunoașterii și spre recunoașterea importanței reale a continentului african în afacerile globale. De asemenea, subliniază rolul ONU în modelarea discursului internațional, chiar și în domenii aparent neconvenționale precum hărțile.
