În noaptea de sâmbătă spre duminică, coloniști israelieni au incendiat două moschei în satele Qusra și Kour, situate în nordul Cisiordaniei. Pe pereții lăcașurilor de cult au fost scrise cu spray mesaje rasiste, precum „răzbunare evreiască”. Acesta este doar cel mai recent episod dintr-un lung șir de agresiuni care au loc sub privirile complice ale autorităților israeliene. Potrivit oficialilor palestinieni, doar în 2025, cel puțin 45 de moschei au fost vandalizate sau arse de coloniști ilegali.
Un alt incident grav a avut loc vineri, în satul Tal (Tell), la sud-vest de Nablus. Un grup de coloniști, care teoretic nu au voie să intre în zonele palestiniene, au pătruns în localitate, provocând o confruntare cu locuitorii. Potrivit relatărilor, sătenii neînarmați i-au forțat să se retragă, dar coloniștii s-au întors în mai puțin de o oră, trecând de avanpostul Havat Gilad, și au declanșat lupte corp la corp. Un rezident, Farouk Ramadan, a reușit să smulgă o armă de la un colonist și a deschis focul. În urma incidentului, patru palestinieni și doi soldați israelieni au fost uciși, iar mai mulți au fost răniți.
Datele furnizate de Oficiul ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA) arată că, între 1 ianuarie 2025 și 30 iunie 2026, au avut loc 3.033 de atacuri ale coloniștilor. Guvernoratul Ramallah și el-Bireh a înregistrat cel mai mare număr de incidente – 881, urmat de Nablus cu 660 și Hebron cu 497. De la începutul războiului genocidar al Israelului în Gaza, în octombrie 2023, violențele coloniștilor au crescut constant. În 2023 s-au înregistrat 1.291 de atacuri, în 2024 – 1.449, în 2025 – 1.835, iar în primele patru luni ale anului 2026 – 761. Asta înseamnă o medie de 190 de atacuri pe lună în 2026, față de 153 pe lună în 2025 – o creștere de 24%.
Coloniștii sunt cetățeni israelieni care trăiesc în comunități ilegale, exclusiv evreiești, construite pe pământuri palestiniene ocupate din 1967. Benjamin Netanyahu, cel mai longeviv premier israelian, a încurajat extinderea coloniilor încă de la venirea la putere în 1996, subminând Acordurile de la Oslo din 1993, care prevedeau înghețarea coloniilor și o soluție negociată a două state. Anul acesta, guvernul israelian a aprobat un plan de înregistrare a terenurilor în Cisiordania, permițând confiscarea pământurilor de la palestinienii care nu pot dovedi proprietatea.
Astăzi, aproximativ 10% din populația evreiască a Israelului – între 600.000 și 750.000 de persoane – trăiesc în aproximativ 250 de colonii și avanposturi răspândite în Cisiordania și Ierusalimul de Est. Multe dintre aceste colonii sunt situate în apropierea centrelor de populație palestiniene, generând tensiuni și restricții de mișcare. În total, cel puțin 1.988 de palestinieni au fost strămutați în primele patru luni ale anului 2026, cu 20% mai mult decât în întregul an 2025, potrivit OCHA. Cele mai mari strămutări au avut loc în Ramallah (1.205), Jericho (861) și Tubas (619).
Pentru a înțelege amploarea acestor abuzuri, trebuie să privim împărțirea Cisiordaniei în urma Acordurilor de la Oslo. Zona A (18% din teritoriu) este controlată de Autoritatea Palestiniană (AP) pentru majoritatea afacerilor civile și de securitate internă. Zona B (22%) este sub administrație civilă palestiniană, dar Israelul controlează securitatea externă, având dreptul de a intra oricând. Zona C (60%) rămâne sub control total israelian – militar și administrativ – deși trebuia să fie transferată treptat AP. Aici trăiesc aproximativ 300.000 de palestinieni, dar marea majoritate a demolărilor de case și a atacurilor coloniștilor au loc în această zonă, deoarece Administrația Civilă israeliană refuză să acorde permise de construcție palestinienilor, considerând orice construcție ilegală.
Violența coloniștilor nu este un fenomen spontan, ci o componentă a unei politici sistematice de colonizare și de epurare etnică. Fiecare atac, fiecare moschee incendiată, fiecare casă demolată face parte dintr-un plan mai amplu de a elimina prezența palestiniană din Cisiordania. Comunitatea internațională condamnă retoric aceste acțiuni, dar măsurile concrete lipsesc. Statele Unite, deși au impus sancțiuni unor coloniști extremiști, nu au exercitat presiuni reale asupra Israelului pentru a opri expansiunea coloniilor.
În acest context, viața palestinienilor devine de nesuportat. Sate întregi sunt terorizate, oamenii sunt forțați să-și părăsească casele, iar cei care rămân trăiesc cu frica permanentă a unui nou atac. Datele OCHA arată o creștere constantă a numărului de atacuri, iar tendința este îngrijorătoare. Dacă în 2023 erau în medie 107 atacuri pe lună, în 2026 am ajuns la 190. Aceasta nu este doar o statistică – în spatele fiecărui număr se află oameni reali, familii distruse, copii traumatizați.
De ce este important:
Acest articol este crucial pentru a înțelege realitatea din Cisiordania, o regiune adesea ignorată de presa internațională în favoarea conflictului din Gaza. Violența coloniștilor nu este un efect colateral al războiului, ci o strategie deliberată de anexare și de epurare etnică. Fără o documentare riguroasă și fără presiuni internaționale consistente, această criză riscă să se agraveze, transformând Cisiordania într-un teritoriu fără palestinieni. Cititorii trebuie să fie conștienți de amploarea acestor abuzuri și de complicitatea tacită a comunității internaționale.
