Reuniunea, desfășurată la sediul Pentagonului, a fost menită să discute prioritățile strategice comune, dar Hegseth a transformat-o într-un adevărat rechizitoriu la adresa statelor membre NATO. „Nu mai putem tolera o situație în care aliații noștri beneficiază de umbrela de securitate americană fără să contribuie echitabil la apărarea comună”, a declarat Hegseth, potrivit unor surse participante la discuții. El a subliniat că doar 11 dintre cele 32 de state membre NATO ating ținta de 2% din PIB pentru cheltuieli militare, iar multe dintre ele sunt departe de acest angajament asumat în 2014.
Critica cea mai dură a vizat însă refuzul unor aliați de a permite accesul forțelor americane la bazele militare din Europa pentru operațiuni împotriva Iranului. Hegseth a acuzat că, în contextul tensiunilor crescânde din Orientul Mijlociu, Statele Unite au nevoie de flexibilitate operațională, dar se confruntă cu „obstacole birocratice și politice” din partea unor țări precum Germania, Italia și Spania. „Nu putem lupta eficient împotriva terorismului și a amenințărilor iraniene dacă aliații noștri ne blochează accesul la bazele pe care le finanțăm împreună”, a spus el.
Anunțul revizuirii prezenței militare americane în Europa a fost perceput ca o amenințare directă la adresa arhitecturii de securitate a continentului. Hegseth a precizat că Pentagonul va analiza „fiecare bază, fiecare contingent și fiecare misiune” pentru a determina dacă acestea servesc intereselor naționale americane. „Nu vom menține trupe în Europa doar de dragul tradiției. Vrem parteneri care să fie cu adevărat aliați, nu doar beneficiari pasivi”, a adăugat el.
Reacțiile din partea oficialilor europeni nu au întârziat să apară. Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a declarat că „dialogul transatlantic trebuie să rămână respectuos și bazat pe încredere reciprocă”, sugerând că tonul lui Hegseth este contraproductiv. La rândul său, un diplomat italian de rang înalt a subliniat că „deciziile privind utilizarea bazelor militare sunt suverane și trebuie să respecte legislația națională și acordurile bilaterale”.
Contextul acestor declarații este unul extrem de tensionat. Administrația Trump, din care face parte și Hegseth, a adoptat o poziție agresivă față de Iran, inclusiv prin retragerea din acordul nuclear și impunerea de sancțiuni dure. În același timp, relațiile cu NATO au fost marcate de critici constante la adresa cheltuielilor insuficiente ale aliaților europeni. Hegseth, un fost prezentator Fox News și veteran al războiului din Irak, este cunoscut pentru retorica sa belicoasă și pentru susținerea unei politici externe unilateraliste.
Specialiștii în relații internaționale consideră că această confruntare deschisă riscă să slăbească și mai mult coeziunea alianței. „NATO se confruntă deja cu provocări majore, de la războiul din Ucraina până la amenințările hibride rusești. O dispută publică între SUA și aliații europeni pe tema Iranului este exact ceea ce nu avea nevoie alianța”, a declarat analistul militar John R. Deni, de la Institutul de Studii Strategice al Armatei SUA.
Pe de altă parte, unii oficiali americani au încercat să tempereze spiritele, subliniind că revizuirea prezenței militare nu înseamnă neapărat o retragere masivă. „Este vorba de eficientizare și adaptare la noile realități geopolitice”, a explicat un purtător de cuvânt al Pentagonului. Cu toate acestea, declarațiile lui Hegseth au fost interpretate ca un semnal că administrația Trump este dispusă să sacrifice relațiile transatlantice în favoarea unor obiective unilaterale.
În plan intern, criticii lui Hegseth îl acuză că subminează diplomația și că alimentează tensiunile inutile. Senatorul democrat Jack Reed a declarat că „aliații noștri nu sunt vasali, ci parteneri egali. A-i trata cu dispreț nu face decât să slăbească securitatea Americii”. În schimb, republicanii au aplaudat fermitatea lui Hegseth, considerând că este timpul ca Europa să-și asume mai multă responsabilitate pentru propria apărare.
Impactul pe termen lung al acestor declarații rămâne de văzut. Cert este că relațiile dintre SUA și NATO au intrat într-o nouă fază de incertitudine, iar Iranul, care urmărește cu atenție aceste evoluții, ar putea profita de fisurile din alianță. În timp ce Hegseth își continuă turneul de consultări cu aliații, rămâne întrebarea: cât de mult poate suporta NATO tensiunile interne fără să se destrame?
De ce este important:
Acest incident relevă o schimbare majoră în politica externă americană sub administrația Trump, care pune presiune pe aliații tradiționali și prioritizează interesele unilaterale în detrimentul cooperării multilaterale. Critica lui Hegseth la adresa NATO nu este doar o dispută diplomatică, ci un semnal că SUA ar putea reduce drastic angajamentele de securitate în Europa, ceea ce ar avea consecințe profunde asupra echilibrului geopolitic global. În plus, refuzul aliaților de a sprijini operațiunile împotriva Iranului evidențiază divergențele strategice dintre Washington și capitalele europene, punând sub semnul întrebării viitorul alianței. Pentru cetățeni, aceasta înseamnă o posibilă reconfigurare a securității continentale și o creștere a riscurilor de conflict în Orientul Mijlociu.
