„Vom continua ca rezistență pe teren pentru a învinge ocupația [Israel]... Nu am părăsit terenul în circumstanțe dificile și nu îl vom abandona”, a spus Qassem. Liderul Hezbollah a acuzat, de asemenea, guvernul libanez că legitimează ocupația israeliană „pentru mulți ani de acum înainte” prin semnarea acordului cu Israelul, afirmând că acesta „ar putea duce la anexarea acestor teritorii la entitatea sionistă”.
Premierul israelian Benjamin Netanyahu, ministrul de finanțe Bezalel Smotrich și alți oficiali au sugerat că Israelul ar putea rămâne în Liban indiferent de dezarmarea Hezbollah. „Suntem acolo până când Hezbollah se dezarmează și cred că și după aceea, pentru că avem nevoie de granițe apărabile”, a spus Smotrich la începutul acestei săptămâni.
După cum a remarcat corespondenta Al Jazeera în Liban, Zeina Khodr: „Cuvântul retragere nu se află în text”. În schimb, Khodr a spus că textul este o „cale către normalizare [între Israel și Liban] – ambele state recunosc reciproc dreptul de a exista în ‘pace’, declară intenția de a încheia oficial starea de război, de a urma negocieri directe sub medierea SUA, de a stabili canale permanente de comunicare directă și de a începe redactarea unui acord cuprinzător de pace și securitate”.
După semnare, susținătorii Hezbollah din Liban și-au făcut cunoscută furia, ieșind pe străzile Beirutului vineri seara, arzând anvelope și blocând un drum care duce la aeroport. Ei protestau împotriva acordului, precum și împotriva rămânerii forțelor israeliene pe teritoriul libanez și a continuării raidurilor aeriene israeliene în sudul Libanului.
În ciuda acordului, Agenția Națională de Știri de stat a Libanului (NNA) a declarat că forțele israeliene au bombardat sâmbătă dimineața în apropierea orașelor sudice Markaba și Nabatieh al-Fawqa. NNA a spus că forțele israeliene au bombardat peste noapte în apropierea orașului Markaba, la 1,5 km de granița Israel-Liban.
Oficialii libanezi par optimiști în privința acordului și a potențialului său de a pune capăt ostilităților cu vecinul Israel, în ciuda faptului că Hezbollah nu a fost implicat în acord sau în discuțiile care l-au precedat. Membrul parlamentului libanez și fostul ministru al justiției, Ashraf Rifi, a lăudat acordul, spunând că Libanul acționează în sfârșit „ca un stat”. „Nu mai este acceptabil ca deciziile libaneze să rămână ostatici ai proiectului iranian, sau ca Hezbollah să continue dominația asupra statului și instituțiilor sale”, a adăugat el.
Membrul parlamentului libanez și liderul Mișcării Patriotice Libere, Gebran Bassil, a spus că acordul-cadru dintre Israel și Liban „necesită un angajament responsabil”.
Ca răspuns la protestele conduse de Hezbollah, procurorul public judecător Ahmad Rami al-Hajj a emis un ordin judiciar, însărcinând forțele de securitate libaneze cu prevenirea revoltelor, a raportat NNA. Judecătorul a cerut, de asemenea, agențiilor de securitate să identifice protestatarii pentru a se lua măsuri legale.
Alon Pinkas, fost ambasador și consul general israelian la New York, a declarat pentru Al Jazeera că este „foarte îndoielnic și sceptic că acest [acord] va funcționa, deoarece înțelegerea este între Israel și Liban cu SUA, iar Israelul și Libanul nu au cu adevărat probleme teritoriale sau orice fel de probleme; problema aici este Hezbollah”.
Deputatul Hezbollah, Hassan Fadlallah, a declarat pentru Al Jazeera că orice încercare a armatei libaneze de a impune un acord mediat de Washington ar duce la „război civil”.
De ce este important:
Acest acord marchează o încercare majoră de a stabiliza granița dintre Israel și Liban, dar respingerea sa de către Hezbollah și continuarea atacurilor israeliene subliniază fragilitatea păcii. Implicațiile sunt profunde: dacă Hezbollah rămâne neînarmat și activ, riscul unui conflict mai larg persistă, iar suveranitatea Libanului rămâne sub semnul întrebării. De asemenea, acordul reflectă tensiunile dintre interesele regionale (Iran vs. SUA) și capacitatea statului libanez de a-și exercita autoritatea. Pentru cititori, este crucial să înțeleagă că această situație nu este doar despre o înțelegere diplomatică, ci despre lupta pentru controlul teritoriului și al deciziilor politice într-o regiune instabilă.
