În Marib, ultima provincie majoră din nord controlată de guvernament, avansul Houthis amenință nu doar stabilitatea politică, ci și viața economică a milioane de refugiați interni care s-au adunat aici în ultimii ani. Provincia găzduiește câmpuri petrolifere și de gaz esențiale pentru veniturile statului yemenit, iar pierderea lor ar însemna un colaps financiar aproape total al autorităților din Aden. "Marib este inima economică a Yemenului", declară un analist senior al Centrului de Studii Strategice din Riyad, vorbind sub condiția anonimității. "Dacă cade în mâinile Houthis, guvernamentul rămâne fără resurse proprii, devenind total dependent de ajutoarele exterioare – un scenariu pe care Riadul încearcă să-l evite la orice cost."
Simultan, în Taiz, a treia cel mai mare oraș al țării, forțele Houthi au reluat bombardamentele artileriei grele și atacurile cu drone împotriva pozițiilor forțelor naționale și ale grupărilor salafiste aliate. Orașul, împărțit de linii de front din 2015, suferă o criză umanitară cronică: spitalele funcționează la limita capacității, aprovizionarea cu apă și electricitate este intermitentă, iar populația civilă – estimată la peste 600.000 de oameni – trăiește sub constantă amenințăre a șrapnelurilor și a cecilor. "Nu există zone sigure în Taiz", spune Amal Hassan, o mămică de trei copii, contactată telefonic dintr-un cartier controlat de guvernament. "Audem exploziile noaptea și ziua. Copiii nu mai merg la școală de săptămâni. Lumea uită că existăm."
Escalada actuală coincide cu o lull diplomatică fragilă. Negocierile mediate de ONU și Oman, care au dus la o armistițiu informal de șase luni în 2022, s-au blocat pe tema plății salariilor funcționarilor publicilor din zonele controlate de Houthis și a deschiderii aeroportului internațional din Sanaa. Rebeldii acuză coaliția săudită de a bloca navele cu combustibil destinate portului Hodeidah, încălând astfel termenii acordului de la Stockholm din 2018. Din partea sa, Arabia Saudită și aliații susțin că Houthis refuză să discute o oprire a focului permanentă fără garanții politice anticipate, inclusiv recunoașterea lor ca parte legitimă la masa de negocieri.
Analistii observă că avansul actual nu este doar o manevră militară, ci și un mesaj politic adresat atât Riadului, cât și noilor actori regionali – Iran, Emiratele Arabe Unite, chiar și Israel – care urmăresc dinamicile din Marea Roșu. Iran, principalul sprijinitor al Houthis, a intensificat livrările de tehnologie de drone și rachete de precizie, conform rapoartelor UN și ale serviciilor de informații occidentale. Tehnologia aceasta a permis rebeldilor să lovească obiective la sute de kilometre distanță, inclusiv instalări petrolifere saudite și nave comerciale în Marea Roșu, complicând securitatea navalați internaționale.
Pe de altă parte, Arabia Saudită pare să caute o ieșire onorabilă dintr-un război care a costat zeci de miliarde de dolari și a deteriorat imaginea sa internațională. Prințul moștenitor Mohammed bin Salman a semnalat, în discuri private, disponibilitatea pentru un acord care să asigure frontierele sudice a regatului și să oprească atacurile transfrontaliere, dar refuză să accepteze o partajare a puterii care să legitimeze Houthis ca guvernatori de facto ai nordului Yemenului. Emiratele, deși au redus prezența militară directă, continuă să susțină forțe locale – Consiliul de Tranziție din Sud și Brigăzile Giganti – care acționează uneori independent de Aden, adăugând un strat suplimentar de fragmentare.
Comunitatea internațională, dominată de crizele din Ucraina și Gaza, a relegat Yemenul pe planul secundar. Învățătorul special al ONU pentru Yemen, Hans Grundberg, a avertizat în ultimele rapoarte că "fereastra pentru o soluție diplomatică se îngustează zilnic". Programele alimentare mondiale (PAM) au anunțat reducerea raționelor pentru milioane de yemeniți din cauza deficitului de finanțare, în timp ce colera și malnutriția acute amenință copiii sub cinci ani la scară națională.
Pe teren, realitatea este brută. În Marib, forțele guvernamentale, întărite de unități tribale loiale (Maraib tribes), au ridicat apărări pe crestele dealurilor care domină câmpurile petrolifere. Luptele pentru controlul punctelor de trecere – cum ar fi Masa, Al-Jubah și Rahbah – au făcut sute de victime în ultimele două săptămâni. Spitalul de câmp din Marib City raportează o creștere de 40% a pacienților cu traume de război. "Primim cazuri de ziua la zi", spune doctorul Ahmed Al-Mansouri, directorul medical. "Multe sunt civili lovați de obușe sau mine terestre. Nu avem suficienți chirurgi, nu avem sânge."
În Taiz, situația este, dacă se poate, și mai desperată. Asediul Houthis a transformat orașul într-un labirint de baricade, șanțuri și puncte de control. Coridorul umanitar propus de ONU – care ar permite trecerea ajutoarelor și a pacienților critici – rămâne blocat de refuzul parților de a garanta siguranța convoie. Organizații precum Médecins Sans Frontières (MSF) și Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) au suspendat parțial activitățile după ce ambulanțe au fost țintite. "Nu putem opra să ne batem pentru viața pacienților noștri", declară un coordonator MSF. "Dar fără garanții de siguranță, personalul nostru nu poate opera."
Perspectivele pe termen mediu sunt sombre. Dacă Houthis reușesc să creeze un corridor terrestru sigur între Sanaa și Marib, ei ar controla practic tot nordul și vestul Yemenului, izolând sudul și lăsând guvernamentul fără bază teritoriale viabilă. Acest scenariu ar forța o reconfigurare a hărții politice: un stat houthi de facto la nord, recunoscut implicit de vecini prin nevoia de a negocia securitatea frontierelor și fluxurile comerciale, și un sud fragmentat, dominat de milicii rivală și dependent de ajutoarele emirate și saudite.
Totuși, istoria Yemenului învață că nimic nu este ireversibil. Triburile din Marib au schimbat alegerile de-a lungul deceniilor, iar populația din Taiz a dovedit o reziliență remarcabilă. O intervenție diplomatică credibilă – care să includă garanții de securitate pentru Arabia Saudită, participare politică pentru Houthis, autonomie pentru sudul și un plan masiv de reconstrucție – ar putea încă opri căderea în abis. Dar timp-ul se scurge. Fiecare zi de luptă înseamnă mai multe vieți pierdute, mai multe case distruse și o speranță din ce în ce mai slabă pentru un Yemen unit și în pace.
De ce este important:
Avansul Houthis asupra Marib și Taiz nu este doar o schimbare a liniilor de front; este un punct de cotitură care poate redesenia geopolitica Peninsula Arabică. Controlul resurselor energetice din Marib va dicta viabilitatea economică a oricărui viitor stat yemenit, în timp ce soarta Taiz testează capacitatea lumii de a proteja civili în zonele de conflict lungdură. Ignorarea acestei escalade riscă să transforme Yemenul într-un conflict înghețat, permanent, care va genera instabilitate, migrație și extremism mult dincolo de frontierele sale. Pentru România și UE, implicarea diplomatică și susținerea eforturilor de pace ale ONU nu sunt opțiuni morale, ci imperativi strategici de securitate regională și globală.
