Această mișcare vine într-un context tulbure. În ultimul an, ICE a devenit agenția de aplicare a legii cu cel mai mare buget din SUA, după ce a primit o suplimentare de 75 de miliarde de dolari prin „One Big Beautiful Bill Act”. Cu aceste fonduri, agenția a început să achiziționeze depozite mari în toată țara, cu intenția de a le transforma în mega-centre de detenție. Directorul interimar al ICE, Todd Lyons, a descris o viziune în care echipe de camioane ar aduna imigranți, iar procesul de deportare ar funcționa ca un serviciu de livrare rapidă, dar cu ființe umane. „Amazon Prime, dar cu oameni”, a spus el, într-o declarație care a stârnit critici vehemente.
Planul cu depozitele a întâmpinat o opoziție masivă din partea comunităților locale și a activiștilor pentru drepturile imigranților. Linda Powell, o rezidentă din Williamsport, Maryland, și-a exprimat nedumerirea într-un interviu acordat NPR în martie: „Nu înțeleg. De ce avem nevoie de asta?”. Ea locuia lângă un depozit cumpărat de ICE și era îngrijorată de impactul asupra infrastructurii orașului, dar și de condițiile umanitare din interior. „Nu avem nevoie de asta aici”, a spus ea, ecou al sentimentelor exprimate în numeroase alte localități care au organizat proteste. Mai multe state, inclusiv Maryland, au dat în judecată agenția. Ca urmare, ICE a renunțat la majoritatea acestor planuri, iar datele colectate de Project Salt Box arată că agenția vinde acum majoritatea depozitelor, semn că proiectul a eșuat în mare măsură.
Însă administrația Trump nu a renunțat la obiectivul de a detine un număr record de imigranți. În ultimele două luni, aproximativ 100.000 de persoane au fost arestate. În timp ce proiectul depozitelor a dat greș, documentele arată că ICE a extins în liniște sistemul de detenție prin alte mijloace. Într-o conferință telefonică din august cu investitorii companiei private de închisori GEO Group, unul dintre principalii contractori ai ICE, directorul general George Zoley a fost întrebat dacă agenția încă vizează 100.000 de paturi operaționale. „Cred că da, în cea mai mare parte”, a răspuns Zoley, precizând că ICE are în prezent 68.000 de paturi. „Mai au aproximativ 30.000 de paturi de acoperit.”
Acum, la începutul acestei săptămâni, Departamentul pentru Securitate Internă (care supraveghează ICE) a semnat contracte de construcție în valoare de peste 7 miliarde de dolari pentru extinderea detenției imigranților în New York, Texas, Arizona, Florida și California. De asemenea, a anunțat extinderi în Colorado, Washington și Pennsylvania. În documentele obținute de Project Salt Box, referitoare la Pennsylvania, se menționează explicit căutarea de „facilități mobile de detenție”, descrise ca fiind operate de GTI, subsidiara de transport a GEO Group.
Michael Wriston, cofondator al Project Salt Box și fost analist de informații militare, explică: „Ceea ce descriu ei este o rețea de furgonete care ar urma să urmărească agenții în teren, pe măsură ce fac aceste arestări. Ceea ce lipsește în mod vizibil din această descriere este: care sunt standardele? Cât timp poate fi ținută o persoană într-o furgonetă? Cum folosesc toaleta? Cum sunt hrănite?”. Singurele detalii oferite în document sunt că unitățile vor fi folosite „până la umplere” sau până la finalizarea operațiunii, și că femeile nu pot fi ținute mai mult de 10 ore. Nici ICE, nici GEO Group nu au răspuns solicitărilor NPR de comentarii.
Wriston consideră că alegerea Pennsylvania nu este întâmplătoare. Este un stat mare, unde multe departamente de poliție nu au permisiunea de a colabora cu ICE, ceea ce înseamnă că imigranții reținuți nu pot fi plasați în închisori locale. Din zecile de mii de persoane aflate în detenție ICE, aproximativ 70% nu au antecedente penale. Wriston subliniază că necesitatea acestor facilități mobile arată că raidurile nu vizează neapărat infractori periculoși, așa cum a susținut președintele Trump. „Dacă ar fi o aplicare țintită a legii, dacă ar fi cu adevărat o aplicare de tipul «cei mai răi dintre cei răi», ar fi logic ca ICE să aibă o listă cu câteva nume, iar un ofițer sau o echipă să meargă să facă o arestare. Aceasta descrie raiduri, raiduri de imigrație.”
Facilitățile mobile de detenție nu sunt doar un detaliu birocratic. Ele dezvăluie amploarea deportărilor în masă și ridică întrebări serioase despre transparență, drepturile omului și legalitatea unor astfel de practici. În timp ce administrația își consolidează infrastructura de detenție, comunitățile și organizațiile pentru drepturile civile privesc cu îngrijorare la aceste evoluții. Rămâne de văzut dacă planul cu furgonetele va avea soarta depozitelor sau dacă va deveni o realitate sumbră pentru mii de imigranți.
De ce este important:
Această dezvăluire arată că administrația Trump caută soluții din ce în ce mai agresive și mai puțin transparente pentru a gestiona imigrația. Facilitățile mobile de detenție ar putea eluda standardele legale și de siguranță aplicabile centrelor fixe, punând în pericol sănătatea și demnitatea persoanelor reținute. În plus, ele semnalează o schimbare de paradigmă: de la detenție în locuri stabilite, la detenție temporară în vehicule, ceea ce face mai dificilă monitorizarea și intervenția organizațiilor de drepturi. Este esențial ca publicul și legislatorii să cunoască aceste planuri și să ceară răspunsuri, pentru a preveni abuzurile și pentru a menține un echilibru între securitate și drepturile fundamentale.
