Mansour Kaziha, un angajat de lungă durată al moscheii, a sunat la poliție înainte de a fi ucis, potrivit președintelui consiliului de administrație al moscheii, Ahmed Shabaik. „A fost cu moscheea de la construcția sa în anii 1980”, a spus Shabaik. „Face totul în moschee, toate sarcinile zilnice. De asemenea, conducea magazinul de cadouri din interiorul moscheii și se ocupa de toată gătitul în timpul Ramadanului pentru iftar și prepara mesele de suhoor.” Kaziha, originar din Siria, era căsătorit și avea cinci copii adulți.
Nader Awad, un membru al moscheii care locuia vizavi, a alergat la fața locului când a auzit focuri de armă. „Când a auzit împușcăturile, a intrat în moschee pentru a ajuta și a deviat și câteva persoane care veneau la moschee în acel moment”, a spus Shabaik. Awad era, de asemenea, soț și tată. Imamul Taha Hassane a declarat într-o conferință de presă că soția lui Awad este profesoară la școala islamică, iar el era un membru devotat al comunității, venind zilnic la centrul islamic pentru rugăciuni.
Amin Abdullah, agentul de securitate, a fost primul care a ripostat. Potrivit șefului poliției din San Diego, Scott Wahl, Abdullah a angajat un schimb de focuri cu atacatorii și a urmat protocoalele de izolare, încetinind astfel înaintarea acestora. După ce a fost ucis, Awad și Kaziha „au atras atenția” atacatorilor spre parcare, unde au fost în cele din urmă încolțiți și uciși. „Vreau să fiu foarte clar: toate cele trei victime ale noastre nu au murit în zadar”, a spus Wahl. „Fără a distrage atenția, fără a întârzia acțiunile acestor doi indivizi, fără îndoială, ar fi fost mult mai multe decese ieri.”
Atacatorii, doi adolescenți de 17 și 18 ani, au fost găsiți morți mai târziu, din cauza unor răni prin împușcare auto-provocate. Poliția îi căuta de două ore în momentul atacului, după ce mama unuia dintre ei a raportat că fiul ei era suicidal și a fugit de acasă. Autoritățile au percheziționat casele suspectate a fi ale atacatorilor, iar un oficial FBI a declarat că au fost recuperate peste 30 de arme și o arbaletă.
Atacul a avut loc la cel mai mare complex de moschei din comitat, care a rămas închis marți pe măsură ce ancheta continuă. Poliția nu a descoperit încă o amenințare directă la adresa moscheii, dar suspecții au folosit un „discurs al urii” general, a spus Wahl. Shabaik a menționat că moscheea a înregistrat o creștere a apelurilor pline de ură în ultima vreme, pe fondul creșterii islamofobiei în contextul genocidului din Gaza. „Ura împotriva musulmanilor americani este complet de necontrolat”, a declarat Consiliul pentru Relații Americano-Islamice (CAIR) într-un comunicat. „Un atac mortal asupra unei moschei americane era la fel de previzibil pe cât este de inacceptabil.”
Oficialii moscheii au spus că, deși s-au luat măsuri de precauție, comunitatea nu se aștepta ca lucrurile să ajungă atât de departe. Shabaik a exprimat ușurare că atacul nu a avut loc în timpul rugăciunii de vineri, când moscheea este de obicei cea mai aglomerată, și că o clasă universitară care vizita centrul plecase cu câteva momente înainte de atacul de luni. El a subliniat valul de sprijin din partea comunității: o pagină de strângere de fonduri pentru victime promovată de moschee a strâns aproape 500.000 de dolari într-o zi, iar o altă pagină lansată de CAIR San Diego pentru familia lui Abdullah a depășit 2 milioane de dolari. „Știm că ei și familiile lor au sacrificat mult pentru binele comunității”, a spus Shabaik. „Îi iubim și vrem să îi sprijinim în orice mod putem.”
De ce este important:
Acest atac subliniază creșterea alarmantă a islamofobiei și a crimelor motivate de ură în Statele Unite, în special în contextul tensiunilor geopolitice globale. Eroismul celor trei victime – care și-au dat viața pentru a proteja peste 140 de copii dintr-o școală din incintă – demonstrează curajul și solidaritatea comunității musulmane americane. Incidentul atrage atenția asupra necesității de a combate discursul instigator la ură și de a proteja locașurile de cult, indiferent de religie. De asemenea, reacția rapidă a comunității, prin strângerea de fonduri și sprijinul reciproc, arată reziliența și unitatea în fața tragediei. Este un semnal de alarmă pentru autorități și societate: fără acțiuni concrete, astfel de atacuri vor continua.
