Un incident recent a pus sub un nou luminos relația complexă și adesea controversată dintre sport și politică, provocând valuri de indignare în comunitatea internațională a fotbalului. Menashe Zalka, un fotbalist cunoscut în prima ligă israeliană, a fost filmat purtând uniformă militară și participând activ la operațiuni de luptă în sudul Libanului, fapt ce a declanșat cereri urgente de sancționare adresate forurilor conductoare ale fotbalului mondial.
Materialul video, difuzat inițial de postul de televiziune israelian Channel 14 și verificat ulterior de surse independente precum Al Jazeera, îl prezintă pe Zalka, căpitanul echipei Hapoel Hadera, în plină acțiune militară. Imaginile sunt elocvente și au o încărcătură emoțională puternică: fotbalistul de 35 de ani este văzut trăgând cu o mitralieră din interiorul unei clădiri rezidențiale avariate și aruncând o grenadă, toate acestea întâmplându-se într-o zonă de conflict din sudul Libanului. Zalka, care îndeplinește serviciul militar în cadrul brigăzii de parașutiști în calitate de rezervist, nu este la prima sa participare în zone de război. Conform declarațiilor fostului membru al Knesset-ului, Dov Lipman, sportivul a fost mobilizat în rezervă pentru „sute de zile” și în timpul războiului din Gaza, un conflict care a stârnit numeroase dezbatere privind respectarea drepturilor omului și dreptului internațional umanitar.
Acest episod a readus în atenția opiniei publice problema jucătorilor de fotbal care sunt, în același timp, soldați activi sau rezerviști ai armatei israeliene, într-un context geopolitic extrem de tensionat. Participarea activă a unui sportiv de elită la operațiuni militare ofensive a fost calificată drept „inacceptabilă” de către oficiali ai Federației Palestiniene de Fotbal (PFA). Aceștia subliniază că fotbalul, prin valorile sale universale de pace și fair-play, nu ar trebui să fie asociat cu acțiuni militare care afectează populația civilă și infrastructura rezidențială.
Reacțiile nu au întârziat să apară, iar presiunea asupra Federației Internaționale de Fotbal Asociat (FIFA) a crescut exponențial. Susan Shalabi, vicepreședintele PFA, a condamnat vehement postarea televiziunii israeliene care „sărbătorește” gesturile unui căpitan de echipă implicat în lupte, subliniind paradoxul unui om care în weekend este un model pe gazon, iar în timpul săptămânii participă la distrugeri. Situația este cu atât mai gravă cu cât vine în contextul unor sancțiuni recente, dar considerate insuficiente, aplicate Asociației Israeliene de Fotbal (IFA). Pe 19 martie, comitetul de disciplină al FIFA a amendat IFA cu 150.000 de franci elvețieni (aproximativ 189.000 de dolari) pentru „încălcări multiple” ale obligațiilor anti-discriminare, însă a evitat suspendarea federației, deși existau cereri ferme în acest sens din partea grupurilor pentru drepturile omului și a PFA.
Decizia FIFA de a nu suspenda IFA, în ciuda raportului care documenta mai multe incidente de rasism în fotbalul israelian și a eșecului de a respecta obiectivele statutare ale forului internațional, a alimentat acuzațiile de „dublu standard”. Experți și fani ai fotbalului au tras paralele evidente cu modul în care FIFA și UEFA au reacționat rapid și decisiv în cazul invaziei rusești a Ucrainei din 2022, suspendând imediat cluburile și naționalele Rusiei din competițiile europene și internaționale. Lipsa unei reacții similare în cazul Israelului, în contextul unui război cu o amploare devastatoare în Gaza și al operațiunilor din Liban, este văzută de mulți ca o ipocrisie gravă din partea autorităților fotbalistice.
Jurnalista de sport Leyla Hamed a sintetizat sentimentul unui segment larg al opiniei publice, afirmând că „FIFA este la curent cu implicarea jucătorilor israelieni în crime de război, dar nu face nimic”. Ea a adăugat o descriere plastică și dureroasă a situației: „Șutând o minge în weekend, comițând atrocități în timpul săptămânii”. Această critică reflectă o dezamăgire profundă față de instituțiile sportive care par să aplice selectiv principiile morale și etice.
Fanii fotbalului au luat, de asemenea, cuvântul pe rețelele de socializare, calificând prezența Israelului în competițiile europene ca pe „o insultă” adusă valorilor sportului. Unii au mers mai departe, cerând ca echipele să refuze să joace împotriva unei „stări genocidare”, folosind termeni duri pentru a descrie acțiunile militare israeliene. Alții au etichetat acțiunile lui Zalka drept „cu adevărat rele”, punând sub semnul întrebării tăerea FIFA. Argumentul central este că sportul nu poate fi separat de moralitate și că permiterea unui sportiv implicat direct în conflicte armate să continue să profeseze la cel mai înalt nivel subminează credibilitatea fotbalului ca sport al păcii.
Contextul mai larg al acestui incident este unul extrem de sumbru. Atacurile aeriene și terestre israeliene au continuat în Fâșia Gaza și în Liban, în ciuda discuțiilor despre încetarea focului. Oficialii palestinieni raportează pierderi umane masive și distrugeri semnificative ale infrastructurii civile. De asemenea, populația din Cisiordania ocupată se confruntă cu o escaladare a violenței din partea colonilor, într-un ciclu care pare a nu avea sfârșit. În acest peisaj, incidentul care îl implică pe Menashe Zalka nu este doar o notă de picioare, ci un simbol al încleștării dintre politică, război și sport, o încleștare care forțează comunitatea internațională să decidă dacă principiile umanitare contează mai presus de interesele politice sau economice în lumea sportului. Așteptarea este ca FIFA să răspundă acestor apeluri, dar întrebarea rămâne dacă va acționa cu aceeași fermitate cu care a procedat în alte cazuri istorice recente.
Implicarea unui fotbalist israelian în asaltul din sudul Libanului stârnește o vie indignare internațională
