Oficialii americani au subliniat că acordul propus are scopuri exclusiv civile, însă detaliile exacte nu au fost făcute publice. Documentul a fost deja înaintat Congresului SUA pentru o perioadă de revizuire, dar se așteaptă să supraviețuiască opoziției democrate. Analiștii au ridicat semne de întrebare cu privire la posibilitatea ca Arabia Saudită să încerce să dezvolte uraniu de calitate militară, lucru pe care Departamentul american al Energiei nu l-a confirmat încă. Unii experți avertizează că acest lucru ar putea deschide ușa unei competiții nucleare cu alte puteri regionale.
Arabia Saudită și-a exprimat de mult timp intenția de a folosi energia nucleară pentru producerea de electricitate, dar în 2018, liderul de facto Mohammad bin Salman a declarat pentru CBS că Riadul va dezvolta „fără îndoială” o armă nucleară dacă Iranul va face același lucru. Secretarul de stat american Marco Rubio a insistat joi că acordul nu va duce la proliferare nucleară, deoarece contractorii americani vor gestiona proiectul, permițând Washingtonului să îl monitorizeze. Se crede că Westinghouse, proiectantul american de reactoare nucleare, va fi un contractor major.
Fostul ministru israelian al Apărării, Avigdor Liberman, a scris miercuri pe X că Israelul trebuie să se opună acordului „cu toată puterea”. „Trebuie să înțelegem cu toții că programul nuclear civil al Arabiei Saudite se va încheia cu arme nucleare și va duce la o cursă nebună a înarmării în tot Orientul Mijlociu”, a postat el. Israelul, care și-a dezvoltat un arsenal nuclear în anii 1960, a încercat de mult să împiedice țările arabe și alte state regionale să obțină propriile arme nucleare.
Alte voci și-au exprimat îngrijorarea cu privire la posibile scurgeri nucleare în contextul tensiunilor din Orientul Mijlociu. De exemplu, centrala nucleară de la Bushehr din Iran a fost lovită în unele dintre instalațiile sale exterioare în timpul războiului SUA și Israelului împotriva Iranului. La rândul său, Iranul a lovit perimetrul centralei nucleare Barakah din Emiratele Arabe Unite într-un atac cu dronă. Niciunul dintre aceste atacuri nu a afectat reactoarele, dar analiștii spun că permiterea mai multor astfel de facilități în Orientul Mijlociu, când tensiunile sunt atât de ridicate, este o greșeală. Deteriorarea miezului unui reactor ar putea elibera gaze puternic radioactive, provocând daune catastrofale imediate pe o rază de 20-30 de kilometri. Accidentele nucleare de la Fukushima din Japonia (2011) și Cernobîl din Ucraina (1986) sunt povești de avertizare.
Uraniul puternic îmbogățit și combustibilul nuclear uzat sunt componente cheie ale bombelor nucleare. Potrivit presei americane, acordul include o clauză care prevede o instalație de îmbogățire a uraniului de tip „cutie neagră”, care ar fi amplasată în Arabia Saudită, dar gestionată de companii americane. Un studiu comun al celor două țări, care va dura doi ani, va stabili dacă o astfel de instalație este necesară sau dacă Arabia Saudită ar trebui să importe uraniu slab îmbogățit de calitate comercială.
„Aceasta este cu adevărat preocuparea”, a declarat Matthew Kroenig, expert la Atlantic Council, pentru Al Jazeera, spunând că nu a existat o astfel de înțelegere nicăieri în lume. „Ce înțelege SUA prin «cutie neagră»? Vor aduce SUA inginerii lor acolo cu normă întreagă, pentru totdeauna? Realist, saudiții vor fi implicați, vor învăța tehnologia și ar putea da afară SUA în viitor”, a spus Kroenig.
Washingtonul ar putea încerca să modeleze acordul după modelul Moscovei cu Turcia și Egipt, unde contractorii ruși gestionează centrale nucleare active, inclusiv uraniul necesar și combustibilul puternic radioactiv uzat. Diferența, subliniază Kroenig, este că Rusia nu îmbogățește uraniul în aceste cazuri. Pe de altă parte, Emiratele Arabe Unite, care au un program nuclear civil considerat un etalon de aur pentru neproliferare, importă tot uraniul slab îmbogățit din Franța, Marea Britanie și Rusia, printre alte țări.
Kroenig sugerează că SUA ar putea folosi studiul de doi ani ca pe o tactică de negociere, menționând că aceleași afirmații privind studiile de impact au fost folosite pentru a bloca cererile Coreei de Sud de a-și îmbogăți propriul uraniu. „Acordul nu vorbește imediat despre îmbogățirea uraniului, așa că speranța mea este că aceasta este o tactică de negociere și că după doi ani SUA vor spune «oh, nu, acest lucru nu are sens acum»”, a spus el.
De ce este important:
Acest acord nuclear dintre SUA și Arabia Saudită are potențialul de a remodela complet peisajul de securitate din Orientul Mijlociu. Dacă va permite Riadului să îmbogățească uraniu, chiar și sub supraveghere americană, riscul de proliferare este imens. O cursă a înarmării nucleare între Arabia Saudită, Iran și Israel ar putea destabiliza o regiune deja fragilă, iar accidentele sau atacurile asupra centralelor nucleare ar putea avea consecințe catastrofale. De asemenea, acordul testează credibilitatea regimului de neproliferare global și relațiile dintre SUA și aliații săi, inclusiv Israelul. Înțelegerea acestor implicații este crucială pentru oricine urmărește evoluțiile geopolitice și de securitate internațională.
