Incursiunea extremistă israeliană la Al-Aqsa amplifică tensiunile înainte de alegeri

Tensiunile din Ierusalimul de Est ocupat au atins un nou punct critic joi, când sute de israelieni au pătruns în incinta Moscheii Al-Aqsa, într-una dintre cele mai mari incursiuni din acest an. Evenimentul, desfășurat sub protecția poliției israeliene, a fost condus de ministrul de extremă dreapta al Securității Naționale, Itamar Ben-Gvir, și a coincis cu Tisha B’Av, o zi de doliu evreiască ce comemorează distrugerea celor două temple antice, despre care se crede că au fost situate pe același loc sacru islamic. Autoritatea Palestiniană a estimat că numărul intrușilor ar putea ajunge la aproximativ 5.000 până la apusul soarelui, pe măsură ce valurile de coloniști și activiști de dreapta continuă să forțeze intrarea.Incursiunea de joi nu a fost un incident izolat, ci parte a unei strategii tot mai agresive a extremei drepte israeliene, care încearcă să modifice status quo-ul de la Al-Aqsa – al treilea loc sfânt al islamului și un simbol național palestinian. Ben-Gvir, care a intrat în incintă de cel puțin 16 ori de când a devenit ministru, a declarat presei locale: „De Tisha B’Av comemorăm distrugerea, dar vedem și un progres uriaș pe Muntele Templului. Uitați-vă ce se întâmplă aici – evrei care se roagă, care simt că sunt stăpânii locului. Asta nu s-a mai întâmplat niciodată.” El a adăugat că „oamenii înțeleg că Israelul este la conducere” și că „mai este de făcut, iar cu ajutorul lui Dumnezeu, vom merge înainte”.Participanții la incursiune, inclusiv deputatul Likud Amit Halevi și rabinul Shimshon Elboi, au arborat steaguri israeliene și au intonat imnul național, în timp ce poliția – aflată sub comanda lui Ben-Gvir – le-a permis să se roage, să cânte și să se prosterneze pe întreaga suprafață a incintei. Aceste acțiuni încalcă aranjamentele de lungă durată care interzic rugăciunea evreiască la Al-Aqsa, dar mișcarea sionistă religioasă a erodat treptat această interdicție.Analiștii consideră că incursiunea face parte dintr-o serie de acțiuni provocatoare menite să mobilizeze electoratul de extremă dreaptă înaintea alegerilor parlamentare din octombrie. „Este vorba despre provocare, pur și simplu”, a declarat Yossi Mekelberg, expert la Chatham House. „Acesta este doar începutul. Ne așteaptă una dintre cele mai semnificative și, prin consecințe, cele mai toxice alegeri din istoria Israelului. Vom vedea mai multe provocări în Cisiordania, mai multe marșuri spre Gaza, mai multe discuții despre colonizarea enclavei și despre emigrarea voluntară a palestinienilor. Va fi o nebunie.”Pe fondul intensificării retoricii extreme, Ben-Gvir și colegul său, ministrul de Finanțe Bezalel Smotrich, au condus weekendul trecut mii de coloniști și activiști la periferia Gazei, cerând reînființarea coloniilor evacuate în 2005. Smotrich s-a lăudat că și-a consolidat influența în cadrul Ministerului Apărării, în timp ce oficiali guvernamentali, inclusiv premierul Benjamin Netanyahu, fac referire la „emigrarea voluntară” a populației palestiniene din Gaza – un limbaj care ridică spectrul epurării etnice.Jurnalista Al Jazeera, Nour Odeh, a relatat că autoritățile israeliene au luat „măsuri extreme în Orașul Vechi” înaintea incursiunii, inclusiv interzicerea accesului palestinienilor la incintă, cu excepția bătrânilor, și înăsprirea punctelor de control care limitează deplasarea din Cisiordania ocupată. Poliția a arestat 16 suspecți evrei pentru presupuse daune aduse unui cimitir musulman, dar nu există așteptări ca opoziția israeliană să condamne incursiunea în mod semnificativ.Aida Touma-Sliman, deputată a partidului de stânga Hadash, a declarat pentru Al Jazeera: „În ultimii patru ani, acest guvern de ocupație a schimbat situația de la Al-Aqsa – a făcut raiduri, a arestat șeicul, a umilit credincioșii și a permis coloniștilor să intre și să se roage. Dar niciunul dintre opozanți nu a spus nimic. De ce ne-am aștepta să acționeze acum?” Ea a sugerat că eventualele critici se vor concentra pe Ben-Gvir, nu pe alegătorii săi, în încercarea de a-l învinge pe Netanyahu.Ahron Bregman, analist de securitate israelian, a subliniat că „coloniștii au reușit de-a lungul anilor să pătrundă în guvern, mass-media, armată, chiar și în Shin Bet. Sunt încrezători că au sprijin în locurile potrivite și pot schimba regulile jocului la Har Habait și în altă parte. Mă îndoiesc că vreun guvern israelian, actual sau viitor, i-ar putea opri. Singura metodă de a-i opri este un boicot internațional asupra Israelului și o Intifada palestiniană nonviolentă.”Incursiunea de la Al-Aqsa survine pe fondul unei escaladări generale a violenței și a retoricii extremiste în Israel și teritoriile ocupate. Coloniștii atacă frecvent sate palestiniene, iar armata israeliană efectuează raiduri mortale în Cisiordania. În Gaza, războiul genocid al Israelului a ucis peste 40.000 de palestinieni, potrivit autorităților locale, și a strămutat aproape toată populația. În acest context, acțiunile lui Ben-Gvir și Smotrich nu sunt doar simbolice, ci reprezintă o încercare de a transforma realitatea pe teren, înainte ca comunitatea internațională să poată reacționa.Pe măsură ce alegerile se apropie, este de așteptat ca astfel de provocări să se înmulțească. Analiștii avertizează că retorica și acțiunile extremei drepte riscă să declanșeze o nouă spirală a violenței, cu consecințe imprevizibile pentru întreaga regiune. În timp ce Ben-Gvir și aliații săi sărbătoresc ceea ce ei numesc „progres”, palestinienii se pregătesc pentru ceea ce ar putea fi cea mai gravă criză din ultimii ani.### De ce este important:Această incursiune nu este doar o încălcare a statu-quo-ului istoric de la Al-Aqsa, ci și un semnal clar al intențiilor extremei drepte israeliene de a-și impune agenda prin forță, profitând de apropierea alegerilor. Ea riscă să inflameze și mai mult conflictul israelo-palestinian, să submineze orice șansă de pace și să normalizeze violența și epurările etnice. Comunitatea internațională trebuie să înțeleagă că aceste acțiuni nu sunt simple provocări, ci pași concreți către o anexare de facto a Cisiordaniei și a Ierusalimului de Est, cu consecințe dezastruoase pentru milioane de oameni.