Filtrează articolele

Mediu & Natură

În înălțimile Nepalului, schimbările climatice amenință credința Bon din Tibet

În înălțimile Nepalului, schimbările climatice amenință credința Bon din Tibet
În satul Lubra, ascuns în munții Nepalului, o comunitate mică păstrează de secole o religie străveche: Bon, credința indigenă a Tibetului. Dar acum, apele furioase ale râurilor și topirea ghețarilor amenință să șteargă nu doar casele, ci și o cultură unică. Lama Tsultrim, în vârstă de 76 de ani, stă în pivnița casei sale și povestește cum, acum 20 de generații, călugărul Trashi Gyaltsen a întemeiat acest sat. Legenda spune că a plantat două ace de pin și a promis că, dacă una dintre ele crește, va clădi o așezare. După șapte zile, un nuc a răsărit. Acel copac, noduros și bătrân, stă încă în mijlocul satului, martor al unei istorii care acum se scrie cu lacrimi și nămol.

Lubra este unul dintre cele mai vechi sate Bon din Nepal, situat în regiunea Mustang, o zonă aridă și accidentată, la granița cu Tibetul. Aici, 16 familii trăiesc după ritualuri străvechi: lamasii poartă robe maro cu bordură albastră, înconjoară clădirile sacre în sens invers acelor de ceasornic și venerează zeități precum Tonpa Shenrab Miwo, fondatorul mitic al religiei Bon. Spre deosebire de budiști, ei nu sunt celibatari – fiecare fiu cel mare devine lama, îmbinând viața spirituală cu cea de familie.

Dar de un deceniu, musonii aduc inundații devastatoare. „Ploua fără oprire zile întregi”, își amintește Yangchen Gurung, o femeie de 35 de ani. În 2021, apa a năvălit în casa ei, cea mai apropiată de râu. „Vecinii de sus ne-au avertizat cu telefonul prin satelit. Inundațiile sunt feroce – se izbesc de stânci, se învârtesc și distrug totul în cale.” Yangchen și soțul ei, Palsang Tsering, au fost nevoiți să se mute mai sus, într-o casă nouă. Patru familii și-au părăsit locuințele strămoșești. Livezile de meri, principala sursă de venit, au fost spălate de ape. Câmpurile de cartofi și hrișcă au fost acoperite de pietriș.

Schimbările climatice nu sunt doar o problemă locală. În întregul Himalaya, ghețarii se topesc cu o viteză alarmantă, iar precipitațiile devin tot mai violente. Pentru Lubra, acest lucru înseamnă că râul, cândva departe de sat, ajunge acum la marginea copacului sacru. „Am părăsit vechea casă acum doi ani din cauza inundațiilor”, spune Lama Tsultrim, arătând spre o clădire părăsită, cu ușile închise și pereții plini de noroi. Terasele agricole se prăbușesc, iar satul pare să fie înghițit încet de mlaștină.

Bon este considerată religia indigenă a Tibetului, cu rădăcini care preced budismul. Originile sale exacte sunt neclare, dar includ influențe din Persia, Asia Centrală și China. În secolul al VII-lea, când budismul a câștigat favoarea regală în Tibet, mulți Bonpo (adepti Bon) au fugit în zonele muntoase de la graniță, precum Mustang. Lubra a fost fondat în secolul al XI-lea de familii de refugiați religioși. De atunci, satul a supraviețuit persecuțiilor, ocupației chineze și distrugerii mănăstirilor în timpul Revoluției Culturale. În 1959, granița cu Tibetul s-a închis, iar lamasii nu au mai putut veni. Mănăstirea principală Bon, Menri, a fost distrusă și reîntemeiată în India abia în 1967. Abia în 1979, Dalai Lama a recunoscut Bon ca religie tibetană.

Astăzi, Lubra este una dintre puținele comunități Bon rămase în Nepal. Antropologul Charles Ramble, expert în studii Bon, explică: „Lubra este unic pentru că este prima mănăstire Bon fondată în Nepal și singura încă activă în Mustang. Este extrem de rar.” În alte părți ale Mustangului mai există câteva familii, dar doar aici toți locuitorii practică Bon.

În fața schimbărilor climatice, comunitatea încearcă să se adapteze. Yangchen și Palsang au construit o casă mai sus, dar pământul fertil se pierde. „Acum, când plouă, ne temem. Nu știm când va veni următoarea inundație”, spune ea. Lama Tsultrim, cu ochii injectați de oboseală, privește spre nucul bătrân. „Acest copac a fost semnul că Trashi Gyaltsen a ales bine locul. Dar dacă râul continuă să crească, poate că va trebui să plecăm cu toții.”

Pentru o religie care a supraviețuit secole de persecuție, apa devine acum cel mai mare dușman. Bon este mai mult decât o credință – este un mod de viață, o legătură cu strămoșii și cu pământul. Dacă Lubra dispare, o parte din istoria omenirii se va pierde pentru totdeauna. În timp ce lumea discută despre reducerea emisiilor de carbon, aici, în inima Himalayei, o comunitate luptă să nu fie ștearsă de pe hartă de furia naturii dezlănțuite de om.

De ce este important: Acest articol evidențiază modul în care schimbările climatice amenință nu doar viețile oamenilor, ci și patrimoniul cultural imaterial. Religia Bon, una dintre cele mai vechi tradiții spirituale ale lumii, riscă să dispară din cauza inundațiilor provocate de topirea ghețarilor și de precipitațiile extreme. Povestea satului Lubra este un avertisment: pierderea biodiversității și a ecosistemelor montane are consecințe directe asupra diversității culturale. Fiecare comunitate care dispare înseamnă o enciclopedie vie de cunoștințe, ritualuri și relații cu natura care se stinge. În contextul dezbaterilor globale despre climă, acest caz arată că soluțiile trebuie să includă protejarea comunităților vulnerabile și a moștenirii lor unice.

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență de navigare cât mai plăcută. Continuarea navigării implică acceptarea acestora.