Incendiile ard de peste o lună, iar flăcările continuă să se extindă în punctele fierbinți din Sumatra, Kalimantan, Sulawesi, Java și Papua. Echipele de intervenție luptă neîncetat, dar condițiile sunt extrem de dificile. Anas Dwi Wahyu Kurniawan, un pompier voluntar, avertizează că situația este „foarte serioasă”, comparând amploarea cu cea din 2016. El subliniază lipsa echipamentului de protecție și a resurselor: „Ne confruntăm cu limitări în ceea ce privește echipamentul individual de protecție, dar și cu lipsa oxigenului portabil și a altor provizii. Cu sursele de apă departe și echipamente inadecvate, cred că situația va continua o perioadă, dacă nu se schimbă vremea.”
Impactul asupra sănătății este devastator. Dr. Muhammad Arief Trihapsoro, de la clinica Sungai Durian, raportează că zilnic între 50 și 70 de pacienți vin cu tuse persistentă și dureri în gât. Afecțiuni precum bronșita sunt o preocupare majoră, iar expunerea prelungită la poluarea aerului crește riscul de accident vascular cerebral și boli de inimă. Copiii sunt printre cei mai vulnerabili. Siti Zahra, mamă a doi copii, își duce frecvent copiii la clinică: „Au dureri de stomac, febră, tuse și nas înfundat. Au fost bolnavi două zile, apoi s-au însănătoșit, dar s-au îmbolnăvit din nou. În această lună, au fost bolnavi de trei ori din cauza fumului, cenușii, secetei și incendiilor.”
Zahra spune că este imposibil să eviți cenușa, care pătrunde chiar și în casă: „Totul este acoperit de cenușă, așa că trebuie să mătur în fiecare zi. Nu doar o dată pe zi – chiar și după ce mătur, mai apare cenușă în spatele casei. M-am săturat de atâta măturat.” De teamă pentru sănătatea copiilor, nu îi lasă să iasă afară, iar când ajung la clinică, îi obligă să poarte măști de protecție. „Sunt foarte îngrijorată că acest fum și cenușă vor avea un impact pe termen lung asupra sănătății lor.”
Președintele Indoneziei, Prabowo Subianto, a anunțat marți că guvernul a mobilizat zeci de elicoptere, avioane, pompe de apă și mii de personal pentru a lupta împotriva flăcărilor. Ministerul Sănătății estimează că 3,4 milioane de oameni sunt expuși riscului de infecții respiratorii și a distribuit peste 260.000 de măști de protecție în zonele cele mai afectate. Cu toate acestea, echipele de intervenție se confruntă cu dificultăți uriașe, deoarece incendiile se răspândesc rapid prin turbăriile uscate, iar resursele sunt insuficiente.
Această criză nu este doar o problemă locală, ci un semnal de alarmă global. Incendiile din Indonezia sunt alimentate de fenomenul El Niño, care aduce secetă prelungită, dar și de practicile de defrișare și drenare a turbăriilor pentru agricultură. Turbăriile, care stochează cantități uriașe de carbon, devin extrem de inflamabile atunci când sunt uscate, iar incendiile eliberează emisii masive de gaze cu efect de seră, contribuind la schimbările climatice. În plus, fumul toxic afectează nu doar Indonezia, ci și țările vecine, precum Malaezia și Singapore, generând tensiuni diplomatice.
Experții atrag atenția că aceste incendii nu sunt un fenomen nou, dar frecvența și intensitatea lor cresc alarmant. În 2015, incendiile din Indonezia au fost printre cele mai grave din istorie, iar în 2019, o altă serie de incendii a afectat milioane de oameni. De data aceasta, situația din West Kalimantan pare să fie la fel de gravă, dacă nu mai gravă, iar autoritățile nu au reușit încă să controleze flăcările. Locuitorii trăiesc cu frică, iar sistemul medical este suprasolicitat.
Pe lângă impactul imediat asupra sănătății, există consecințe economice și sociale pe termen lung. Școlile închise afectează educația copiilor, iar agricultura, principala sursă de trai pentru mulți, este distrusă. Femeile însărcinate și copiii sunt expuși unor riscuri deosebite, iar poluarea aerului poate duce la complicații în sarcină și la probleme de dezvoltare. De asemenea, incendiile distrug habitatele naturale, amenințând biodiversitatea, inclusiv specii protejate precum urangutanii.
Guvernul indonezian a promis să ia măsuri, dar criticii spun că eforturile sunt insuficiente și că lipsa de prevenție și de investiții în infrastructura de combatere a incendiilor agravează situația. Organizațiile de mediu cer o reglementare mai strictă a practicilor agricole și restaurarea turbăriilor, care pot acționa ca rezervoare de carbon și pot preveni incendiile. În plus, este nevoie de o cooperare regională mai eficientă pentru a gestiona crizele transfrontaliere de poluare.
În timp ce incendiile continuă să facă ravagii, oamenii din Kubu Raya și din alte zone afectate încearcă să supraviețuiască. Salma, care a reușit să-și salveze casa, se simte norocoasă, dar trăiește cu teama că focul se poate întoarce. Siti Zahra își ține copiii în casă, sperând că cerul se va limpezi în curând. Dar până când vremea nu se schimbă sau autoritățile nu găsesc soluții eficiente, criza va continua, iar efectele se vor resimți ani de zile.
De ce este important:
Incendiile din Indonezia nu sunt doar o tragedie națională, ci un avertisment global privind impactul schimbărilor climatice și al degradării mediului. Ele evidențiază vulnerabilitatea comunităților locale, în special a femeilor și copiilor, și subliniază necesitatea urgentă de acțiuni coordonate la nivel internațional pentru prevenirea incendiilor de turbărie, reducerea emisiilor de carbon și protejarea sănătății publice. Fără măsuri concrete, astfel de crize vor deveni tot mai frecvente și mai severe, afectând milioane de oameni și ecosisteme întregi.
