Nava, care transporta peste 500 de pasageri și membri ai echipajului, se îndrepta către portul Surabaya când focul a izbucnit în timpul nopții. Martorii au relatat scene de panică: oameni sărind în apă, fum gros ieșind din cală, iar flăcările înaintând rapid spre punțile superioare. Echipajele de salvare, sprijinite de navele pescărești din zonă, au reușit să scoată din apă sute de supraviețuitori, dar mulți dintre aceștia au suferit arsuri grave sau au fost intoxicați cu fum.
„Am auzit o explozie puternică în jurul orei 2 dimineața. Toată lumea a început să țipe și să alerge spre ieșiri. Nu știam dacă să rămânem pe navă sau să sărim. Am ales să sar, iar apa era rece, dar mai bine decât să ard de viu”, a povestit un supraviețuitor, citat de agențiile de presă locale.
Cauzele incendiului nu au fost încă stabilite, dar anchetatorii iau în calcul mai multe ipoteze: un scurtcircuit electric, o defecțiune la motor sau chiar manipularea neglijentă a combustibilului. Feriboturile din Indonezia, o țară arhipelag cu peste 17.000 de insule, sunt adesea supraaglomerate și prost întreținute, iar accidentele navale sunt frecvente. În 2018, un feribot s-a scufundat în lacul Toba, provocând peste 160 de morți. În 2021, un alt incendiu pe o navă de pasageri a ucis zeci de oameni.
Autoritățile indoneziene au declarat că nava respecta normele de siguranță, dar organizațiile neguvernamentale și sindicatele marinarilor contestă vehement această afirmație. „Este aceeași poveste de fiecare dată. Se fac verificări superficiale, se dau certificate de navigație pe bani, iar apoi oamenii mor”, a declarat un reprezentant al Asociației Navigatorilor din Indonezia.
Operațiunile de căutare și salvare au fost îngreunate de vântul puternic și de valurile mari din Marea Java. Echipele de scafandri au reușit să recupereze câteva cadavre din interiorul epavei, dar multe persoane sunt încă date dispărute. Familiile victimelor așteaptă cu sufletul la gură vești la terminalul portuar din Surabaya, unde a fost amenajat un centru de criză.
„Fratele meu era la bord. Am vorbit cu el cu o oră înainte de incendiu. Acum nu mai răspunde la telefon. Nu știu dacă este printre cei salvați sau...”, spune o femeie în lacrimi, în timp ce își verifică disperată telefonul.
Incidentul readuce în discuție problema siguranței transportului maritim în Indonezia. Cu peste 6.000 de insule locuite, feriboturile sunt principala modalitate de transport pentru milioane de oameni. Cu toate acestea, standardele de siguranță sunt adesea ignorate, iar navele vechi sau improvizate sunt încă utilizate pe scară largă. Organizațiile internaționale au cerut de nenumărate ori autorităților indoneziene să îmbunătățească inspecțiile și să sancționeze companiile care nu respectă normele.
„De fiecare dată când se produce o tragedie, promit că vor face schimbări. Dar nimic nu se întâmplă. Oamenii continuă să moară”, a declarat un activist pentru drepturile pasagerilor.
Pe lângă pierderile de vieți omenești, incendiul a provocat și un dezastru ecologic minor, deoarece combustibilul scurs din rezervoarele navei a poluat o mică porțiune de coastă. Echipele de mediu au început operațiunile de curățare, dar impactul asupra faunei marine locale este încă necunoscut.
În timp ce autoritățile continuă să investigheze cauzele incendiului, familiile celor dispăruți speră încă într-o minune. Până acum, peste 300 de persoane au fost confirmate ca fiind în viață, dar numărul exact al celor decedați și al celor dispăruți rămâne incert. Guvernul indonezian a promis despăgubiri pentru victime și familiile acestora, dar pentru mulți, niciun ban nu poate înlocui viața pierdută.
De ce este important:
Acest incident tragic subliniază vulnerabilitatea sistemului de transport maritim din Indonezia, o țară care depinde aproape exclusiv de feriboturi pentru conectarea insulelor. Fiecare astfel de accident scoate la lumină deficiențele cronice în materie de siguranță, corupția din sistemul de inspecții și lipsa de responsabilitate a companiilor de navigație. În plus, impactul umanitar este imens: sute de familii sunt afectate, iar comunitățile locale pierd membri activi. Pe plan global, acest caz reamintește că siguranța transportului nu ar trebui să fie un lux, ci un drept fundamental, indiferent de țară sau nivel de dezvoltare.
