Raportul NEA, care compilează date direct de la departamentele de educație ale statelor, analizează nu doar salariile profesorilor, ci și pe cele ale personalului auxiliar, înscrierile elevilor și sursele de finanțare ale școlilor. Datele arată diferențe uriașe între state: în top se află California (103.552 dolari), New York (98.655 dolari) și Washington (96.589 dolari), în timp ce la coadă sunt Mississippi (54.975 dolari), Florida (56.663 dolari) și Louisiana (56.785 dolari). Totuși, aceste cifre nu sunt ajustate în funcție de costul vieții, care variază semnificativ de la un cod poștal la altul.
Când vine vorba de salariile de început, situația este la fel de inegală. În Districtul Columbia, un profesor începător câștigă în medie 64.640 de dolari, urmat de Washington (60.658 dolari), California (59.424 dolari), New Jersey (58.727 dolari) și Utah (57.849 dolari). La polul opus, cele mai mici salarii de start sunt în Montana (36.682 dolari), Nebraska (39.561 dolari), Missouri (40.682 dolari), Oklahoma (41.294 dolari) și Kentucky (41.901 dolari). Din nou, aceste date nu țin cont de diferențele regionale de cost al vieții.
Personalul auxiliar – îngrijitori, lucrători în cantine, paraeducatori, șoferi de autobuz și personal de securitate – câștigă și mai puțin. Salariul mediu al acestora în 2024-2025 este de 36.360 de dolari, cu doar 1.400 de dolari mai mult decât în anul precedent. Ajustat la inflație, față de 2016, personalul auxiliar a pierdut 2.344 de dolari din puterea de cumpărare.
Un aspect interesant evidențiat de raport este legătura dintre salarii și negocierile colective. Statele care au legi care permit negocierea colectivă au salarii medii mai mari atât la început de carieră (cu 366 de dolari), cât și la vârf (cu 15.105 dolari). De asemenea, personalul auxiliar câștigă cu 13% mai mult în statele cu negociere colectivă. Peste 80% dintre districtele școlare se află în state cu astfel de legi, iar doar șapte state interzic explicit negocierea pentru profesori. Totuși, corelația nu înseamnă neapărat cauzalitate – de exemplu, Carolina de Sud, care nu are o lege a negocierii colective, a acordat anul trecut o creștere de 11% pentru profesorii începători.
Raportul confirmă și fenomenul „prăpastiei înscrierilor” – tot mai puțini copii se înscriu în școlile publice. La începutul anului școlar 2024-2025, erau înscriși aproape 49 de milioane de elevi, cu 0,3% mai puțin decât în toamna precedentă. Față de 2016, scăderea este de 3,6%. Cercetătorii NEA estimează o scădere suplimentară de 1% doar între anul trecut și anul curent.
Raportul elev-profesor a rămas stabil la nivel național, dar variază puternic între state: Arizona, Nevada și Utah au în medie 22 de elevi per profesor, în timp ce Vermont, New York și Districtul Columbia au între 10 și 11 elevi per profesor.
Un alt punct important este finanțarea federală. În ciuda eforturilor președintelui Donald Trump de a desființa Departamentul Educației, datele arată că amprenta federală este deja mică. În anul școlar trecut, fondurile federale – concentrate pe reducerea efectelor sărăciei și pe educația specială – au reprezentat doar 7,8% din veniturile totale ale școlilor. Pentru 2025, ponderea a scăzut la 7,3%, parțial din cauza epuizării fondurilor federale de ajutor pentru COVID-19. În statele unde sprijinul federal depășește 10% din bugetul școlilor, majoritatea sunt controlate de republicani: Kentucky (17,5%), Alaska (16,5%), New Mexico (14,1%), Louisiana (14,1%), Arkansas (13%), Dakota de Sud (12,4%), Virginia de Vest (11,9%), Mississippi (11,8%), Montana (11,4%), Carolina de Sud (10,8%), Tennessee (10,6%), Alabama (10,3%), Arizona (10,3%) și Florida (10,2%).
De ce este important:
Acest raport arată că, în ciuda creșterilor salariale nominale, profesorii americani pierd teren în fața inflației. Salariile reale în scădere descurajează tinerii să intre în profesie și îi determină pe mulți profesori experimentați să părăsească sistemul. În același timp, scăderea înscrierilor și reducerea finanțării federale pun presiune pe școlile publice, în special în statele cu venituri mici. Fără măsuri concrete – fie prin negocieri colective, fie prin decizii politice precum cea din statul Washington, unde o hotărâre a Curții Supreme a forțat statul să majoreze finanțarea – sistemul de învățământ public riscă să se deterioreze, afectând direct calitatea educației pentru milioane de elevi.
