Teheranul, capitala cu peste zece milioane de locuitori, a scăpat deocamdată de lovituri directe, iar viața continuă aparent normal. Dar economia este în cădere liberă, iar incertitudinea apasă greu asupra oamenilor. „Totul este prea haotic acum ca să ghicesc ce se va întâmpla, dar nu arată bine”, spune Farshad, un tânăr de 21 de ani din estul Teheranului. „Sper doar să nu înceapă din nou un război total, pentru că nu mai am nervi pentru bombardamente zilnice, pe lângă toate celelalte probleme.”
Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) a anunțat duminică noaptea că Strâmtoarea Hormuz este din nou considerată închisă din cauza intervenției militare americane. Două nave care au încercat să tranziteze pe ruta sudică, susținută de Occident, în apropiere de Oman, în loc de calea desemnată de Iran în nordul strâmtorii, au fost lovite. Ca răspuns, Iranul a atacat interese americane în Bahrain, Kuweit, Iordania, Qatar și Oman, în timp ce perspectivele pentru negocieri rămân extrem de reduse.
Nastaran, o altă locuitoare a Teheranului, spune că escaladarea din această noapte i s-a părut mai gravă decât atacurile anterioare. „Nu mă așteptam să fie atât de rău când am deschis telefonul azi-dimineață să văd știrile. Cred că vor urma mai multe atacuri.”
Comandamentul Central al SUA a anunțat că peste 300 de ținte militare au fost lovite în trei valuri, inclusiv instalații de supraveghere costieră, logistică, comunicații, precum și rachete, drone și active navale. Nu a recunoscut lovirea unor obiective civile. În provincia Hormozgan, inclusiv în portul major Bandar Abbas, precum și pe insulele Siri, Qeshm și Jask, infrastructura portuară, de pescuit, de control costier și apărarea antiaeriană au fost bombardate intens. Un soldat a fost ucis, iar mai mulți pescari au fost răniți sau uciși în atacuri separate.
Proiectile americane au lovit și mai multe zone din provincia Bushehr, un atac afectând perimetrul singurei centrale nucleare iraniene, fără a o deteriora. Autoritățile din provincia Khuzestan, din sud-vest, au raportat lovituri în trei zone, dar nu și în capitala Ahvaz. În provinciile Kohgiluyeh, Boyer-Ahmad și Lorestan s-au semnalat, de asemenea, atacuri cu proiectile. În Sistan și Baluchestan, la sud-est, au fost lovite Chabahar, Konarak și Iranshahr, unde un atac asupra facilităților aeroportului a ucis un pompier. Un videoclip înregistrat de un localnic din Chabahar și distribuit online arată distrugerea celebrului turn de control maritim al orașului.
În ultima săptămână, armata americană a lansat unele dintre cele mai adânci lovituri în teritoriul iranian de la suspendarea operațiunilor militare la scară largă prin „încetarea focului” din aprilie. Una dintre ele a fost în provincia nordică Golestan, unde podul feroviar Aq Tekeh Khan, de pe linia Gorgan-Incheh Borun, a fost lovit. Autoritățile au spus că podul, care transportă atât pasageri, cât și marfă, a fost reparat și serviciile au fost reluate rapid. Cu toate acestea, atacul a arătat că și coridoarele interioare pot deveni ținte pentru a crește presiunea asupra Iranului, limitându-i comerțul, inclusiv importurile de bunuri esențiale. Ruta de tranzit leagă Iranul de Turkmenistan și mai departe de Kazahstan, Rusia, China, precum și de rețelele feroviare eurasiatice. În mod crucial, în timpul blocadei navale americane a porturilor sudice iraniene, aceasta a oferit o alternativă terestră la Strâmtoarea Hormuz.
Săptămâna trecută, când liderul suprem ucis, ayatollahul Ali Khamenei, era înmormântat în orașul său natal, Mashhad, în nord-estul Iranului, autoritățile au spus că SUA au lovit un pod la aproximativ 55 de kilometri de oraș, perturbând călătoriile pasagerilor către procesiunea funerară.
Autoritățile iraniene spun că infrastructura electrică – pe care Trump a amenințat-o în repetate rânduri cu noi lovituri – a fost, de asemenea, afectată semnificativ de la începutul războiului, înrăutățind criza energetică de lungă durată. Atacurile au redus capacitatea Iranului de a genera energie electrică cu aproximativ 4.200 de megawați, chiar în timp ce temperaturile de vară au ajuns la 40 de grade Celsius săptămâna aceasta, a declarat duminică Mohammad Allahdad, șeful Tavanir, compania-mamă de stat pentru operarea rețelei electrice iraniene.
După încheierea ceremoniilor funerare pentru Ali Khamenei, o declarație a noului lider suprem, Mojtaba Khamenei, care nu a fost văzut în public de la succesiunea tatălui său, a subliniat necesitatea răzbunării. Mesaje similare continuă să fie difuzate de mass-media de stat și de facțiunile dure susținute de religie care sprijină Republica Islamică, care duminică au salutat și moartea senatorului republican american Lindsey Graham. Televiziunea de stat a salutat ceea ce a numit „trimiterea în iad” a unui politician belicos pro-război.
La rândul său, Israelul a subminat efectiv memorandumul de înțelegere semnat între Iran și SUA pe 17 iunie, împingând mai adânc în sudul Libanului și semnalând disponibilitatea de a reveni la lovituri militare în Iran. Vorbind la un program israelian sâmbătă seara, ministrul apărării Israel Katz, care a amenințat că îl va asasina pe Mojtaba Khamenei, a spus că „sudul Libanului va deveni Gaza” și că armata israeliană va „aplica modelul Rafah” de cucerire acolo.
De ce este important:
Această escaladare nu este doar o criză regională, ci una cu potențial global. Strâmtoarea Hormuz este o arteră vitală pentru transportul petrolului, iar orice blocaj sau conflict prelungit poate duce la creșteri vertiginoase ale prețurilor la energie, afectând economii întregi. În plus, implicarea directă a SUA și a Israelului, alături de amenințările Iranului la adresa intereselor americane din regiune, riscă să transforme Orientul Mijlociu într-un câmp de luptă deschis, cu consecințe imprevizibile pentru securitatea globală. Urmărirea acestui subiect este esențială pentru înțelegerea dinamicii geopolitice actuale și a riscurilor la care suntem expuși cu toții.
