Interzicerea vânătorii cu câini în Marea Britanie se apropie de final: Guvernul lansează consultarea publică

Un capitol controversat al vieții rurale britanice se apropie de un deznodământ potențial decisiv, în timp ce guvernul Regatului Unit a inițiat joi o consultare publică privind interzicerea completă a așa-numitei „vânători pe urmă” (trail hunting). Această mișcare, care a stârnit reacții puternice atât din partea activiștilor pentru drepturile animalelor, cât și din partea comunităților rurale, reprezintă un pas semnificativ către îndeplinirea unei promisiuni electorale majore a Partidului Laburist.

Contextul acestei dezbateri este profund înrădăcinat în istoria și cultura britanică. Vânătoarea tradițională de vulpi cu câini a fost interzisă prin Legea Vânătorii din 2004, o legislație landmark care a pus capăt unei practici seculare, considerată de mulți ca fiind o relicvă barbară a trecutului. Totuși, interzicerea nu a eliminat complet prezența cavaleriei și a câinilor pe câmpiile Marii Britanii. În locul vânătorii propriu-zise, a apărut „trail hunting” sau vânătoarea pe urmă. Această practică implică folosirea unui parfum artificial sau a unui miros de animal, trasat de o cârpă trasă pe sol, pe care câinii sunt antrenați să îl urmeze. Scopul declarat a fost acela de a menține vie tradiția, costumele, caii și câinii, fără a ucide efectiv animale sălbatice.

Totuși, în cei douăzeci de ani de la adoptarea legii, „trail hunting” a devenit ea însăși subiectul unor aprige controverse. Guvernul, condus acum de laburiști, a inclus în manifestul său electoral din 2024 angajamentul ferm de a pune capăt acestei practici, susținând că aceasta a devenit un paravan pentru continuarea ilegală a vânătorii de vulpi. Consultarea publică lansată recent marchează începutul procesului legislativ care ar putea duce la o nouă reformă a legislației în domeniul vânătorii.

Poziția apărătorilor animalelor și a organizațiilor de welfare

Organizațiile de protecție a animalelor, precum RSPCA (Royal Society for the Prevention of Cruelty to Animals) și Liga Împotriva Sporturilor crude (League Against Cruel Sports), au salutat inițiativa guvernamentală, descriind momentul ca fiind unul „pivotal” pentru bunăstarea animalelor. Argumentul central al acestora este că „trail hunting” nu este decât o „perdea de fum” (smokescreen) menită să disimuleze vânătoarea ilegală. David Bowles, șeful departamentului de relații publice al RSPCA, a subliniat că există „dovezi tot mai numeroase” că pachetele de câini urmăresc adesea mirosul unor animale vii, în ciuda intenției declarate a vânătorilor de a urma o urmă artificială.

Criticii susțin că, în multe cazuri, câinii sunt lăsați să vagabondeze prin păduri și terenuri agricole, unde ridică și ucid vulpi sau iepuri, incidente care sunt apoi justificate drept „accidente”. Emma Slawinski, directorul executiv al Ligii Împotriva Sporturilor crude, a declarat că, timp de peste două decenii, grupurile de vânătoare au continuat să încalce legea, ignorând interdicția de a urmări și ucide animale sălbatice cu câini. Ea a subliniat necesitatea unor măsuri mai ferme care să permită poliției și instanțelor să abordeze fenomenul vânătorii ilegale persistente și prolifice. De asemenea, s-a evidențiat riscul pe care îl reprezintă aceste practici nu doar pentru fauna sălbatică, ci și pentru animalele de companie și animalele de fermă, precum și intimidarea la care sunt supuse comunitățile rurale care se opun vânătorii.

Vocea comunităților rurale și a Alianței pentru Mediul Rural

Pe de altă parte, Countryside Alliance (Alianța pentru Mediul Rural), organizația care militează pentru interesele vieții rurale, a condamnat propunerea, calificând o potențială interzicere drept „necesară, nejustificată și nedreaptă”. Aceasta argumentează că vânătoarea, în formele sale legale actuale, reprezintă un pilon economic și social esențial pentru zonele rurale. Estimările Alianței indică faptul că vânătorile contribuie cu aproximativ 100 de milioane de lire sterline anual la economia rurală, susținând locuri de muncă și afaceri locale, de la grajduri și veterinari până la pub-uri și hoteluri.

Tim Bonner, directorul executiv al Alianței, a acuzat guvernul că lansează un nou „atac asupra vieții rurale”, sugerând că această mișcare confirmă o „aversiune fundamentală” a Partidului Laburist față de mediul rural. El a avertizat că interzicerea ar risca să distrugă stilul de viață și rețelele sociale care se construiesc în jurul evenimentelor organizate de vânători.

O voce personală din inima comunității: Mary Perry

Pentru a ilustra impactul uman al acestei legislații, Mary Perry, maestru comun al vânătorii Cotley Harriers (o vânătoare cu câini care datează din 1797), a oferit o perspectivă intimă. Cu aproximativ 70 de călăreți și peste 50 de câini, Cotley Harriers reprezintă o instituție în zona Somerset, lângă Chard. Perry, fostă lucrătoare cu tineret și implicată în vânătoare de 17 ani, a descris frustrarea membrilor comunității care depun eforturi pentru a respecta legislația și liniile directoare.

„În sus și în josul țării, vor fi oameni care se întreabă: «De ce – atunci când facem tot ce putem mai bine, când urmăm toate regulile – de ce cred ei că o interzicere este o idee bună?»”, a mărturisit Perry pentru BBC. Ea a subliniat rolul social al vânătorilor, evenimente care „aduc oamenii împreună” într-un mediu rural adesea izolat. Criticile la adresa vânătorii legitime pe urmă sunt, în viziunea ei, „incredibil de frustrante” pentru cei care văd în aceasta o tradiție inocentă și o modalitate de a menține câinii și caii activi.

Detaliile consultării și alternativele propuse

Consultarea publică, care va dura 12 săptămâni, este concepută pentru a colecta opinii dintr-un spectru larg de părți interesate: publicul larg, proprietarii de terenuri, organizațiile de bunăstare a animalelor, grupurile de vânători și organizațiile rurale. Guvernul, prin Departamentul pentru Mediu, Alimentație și Afaceri Rurale (Defra), a precizat că nu dorește să interzică toate activitățile ecvestre cu câini. Obiectivul este de a defini clar „trail hunting” și de a o distinge de alte practici considerate acceptabile.

Astfel, autoritățile au menționat că doresc ca alte activități alternative să „continue să prospere”. Printre acestea se numără „drag hunting” (vânătoarea cu momeală), unde câinii urmează un traseu fix marcat cu un miros artificial, și „clean-boot hunting”, unde câinii de sânge (bloodhounds) urmăresc mirosul unor alergători umani cu care au interacționat înainte de start. Aceste activități sunt văzute ca alternative viabile care nu implică riscul urmăririi și uciderii animalelor sălbatice.

Un purtător de cuvânt al Defra a recunoscut rolul economic și social al vânătorilor, menționând că guvernul înțelege că acestea „pot susține locuri de muncă și afaceri locale și pot aduce oamenii împreună în mediul rural”. Totuși, Baroneta Sue Hayman, ministrul pentru bunăstarea animalelor, a subliniat riscul inerent al vânătorii pe urmă: „Natura vânătorii pe urmă face dificilă asigurarea că animalele sălbatice și domestice nu sunt puse în riscul de a fi ucise sau rănite. Acest lucru este inacceptabil”.

Concluzii și perspective

Această consultare marchează un moment crucial în dezbateria dintre tradiție și modernitate, dintre drepturile animalelor și drepturile comunităților rurale. În timp ce activiștii văd în interzicere o corectare a unei lacune legislative exploatată abuziv, susținătorii vânătorii văd o marginalizare suplimentară a stilului de viață rural. Rezultatul consultării va determina dacă „trail hunting” va intra în istorie alături de vânătoarea tradițională de vulpi, sau dacă comunitățile rurale vor reuși să-și apere practica în fața unei legislaturi laburiste hotărâte să impună standarde mai stricte de protecție a animalelor. Cert este că peisajul rural britanic se află în fața unei noi transformări, una care va redefini relația omului cu natura și cu tradițiile străbune.