Pentru Zee Esho, un irakian de 34 de ani care a emigrat în Michigan în copilărie, această calificare este mai mult decât un simplu eveniment sportiv. „Când joacă, vezi oameni din Sud, din Nord, din Vest, din Est, toți adunându-se să privească meciul”, spune el, cu un zâmbet larg. Esho își amintește cum, în Irak, fotbalul era singurul lucru care putea uni comunitățile etnice și religioase diverse, chiar și în vremuri de război și tulburări. „Chiar și acum vezi asta”, adaugă el, referindu-se la modul în care victoria echipei în calificări a electrizat întreaga comunitate irakiană din Dearborn.
Waad Sana, proprietarul magazinului Soccer World, a fost inspirat să deschidă acest magazin după ce a văzut echipa Irakului jucând în Cupa Mondială din 1986. Acum, la 40 de ani distanță, Sana primește în jur de 100 de apeluri pe zi de la fani care caută tricouri ale echipei naționale a Irakului. „Imaginează-ți 40 de ani, adică 10 încercări de a te califica la Cupa Mondială, și Irakul eșuând de fiecare dată”, spune Sana. „Și acum am reușit. Să vezi acea dragoste și pasiune îți dă fiori.”
Chiar dacă Irakul a fost plasat într-o grupă dificilă, alături de Norvegia, Senegal și Franța, pe care unii o numesc „Grupa Morții”, fanii sunt optimiști. „Dacă câștigă un meci, un singur meci, de care sunt sigur că o vor face, fanii Irakului vor înnebuni”, spune Esho, cu încredere.
Abbas Alwishah, directorul Michigan FC, o ligă de tineret care atrage copii de toate vârstele din comunitățile diverse ale Detroitului, observă cum pasiunea pentru fotbal se transmite din generație în generație. „Chiar dacă au doar 6 ani, știu”, spune el, în timp ce echipa sa de elevi de gimnaziu face exerciții de încălzire sub soarele arzător de vară. „Părinții lor urmăresc meciurile, iar ei aud despre asta în comunitate. Pentru ei, este ca moștenirea lor.”
Fatima Alzahraa Yazdchi, o tânără de 16 ani originară din Kuweit, care nu s-a calificat la Cupa Mondială, nu ezită să-și declare sprijinul pentru Irak. „Simt că este o mare realizare pentru ei. Ar trebui să fie o Cupă Mondială interesantă”, spune ea, adăugând că va urmări meciurile la televizor cu tatăl ei, căruia îi atribuie cea mai mare parte a abilităților sale fotbalistice. „Trebuie să-i văd câștigând!”
Pentru comunitatea irakiană din Dearborn și nu numai, această calificare este un motiv de mândrie și unitate. Este o dovadă că, indiferent de obstacole, pasiunea pentru fotbal poate aduce oamenii împreună și poate transforma visele în realitate. Iar pentru o țară care a trecut prin atâtea greutăți, această realizare este cu atât mai dulce.
De ce este important:
Această calificare nu este doar o victorie sportivă, ci și un simbol al rezilienței și unității pentru poporul irakian. După decenii de conflicte și instabilitate, fotbalul reușește să aducă împreună comunități diverse, atât în Irak, cât și în diaspora. Este o poveste despre speranță, perseverență și puterea sportului de a depăși barierele culturale și politice.
