Totul a început acum zece zile, când președintele american Donald Trump a declarat, la summitul NATO de la Ankara, că acordul de pace interimar cu Iranul este „terminat”. Motivul: atacurile iraniene asupra unor tancuri petroliere în apropierea Strâmtorii Hormuz. Trump a reimpus blocada navală asupra porturilor iraniene și a revocat exceptarea de la sancțiuni pentru exporturile de petrol ale Iranului. De partea sa, Iranul insistă că, sub acordul semnat cu SUA în iunie, are dreptul de a controla traficul maritim în Strâmtoarea Hormuz și de a dicta rutele navelor care tranzitează această cale vitală pentru exporturile globale de energie. Trump spune că strâmtoarea trebuie să fie deschisă pentru tot traficul, dar Marina SUA blochează acum vasele iraniene.
A șaptea noapte consecutivă de atacuri americane asupra unor ținte din Iran a lăsat 10.000 de oameni fără apă, după ce o stație de desalinizare a fost lovită. Hamzeh Pour, directorul executiv al Companiei de Apă și Canalizare din Hormozgan, a declarat pentru agenția de știri Tasnim că o stație de pompare a apei de mare și un transformator electric de la uzina de desalinizare Bunji din Jask au fost „complet distruse”, lăsând 20 de sate fără apă. Iranul a ripostat vizând și el infrastructura civilă, un act considerat crimă de război conform dreptului internațional umanitar. În primele ore ale zilei de sâmbătă, Kuweitul a anunțat închiderea spațiului său aerian și a declarat că două centrale electrice și stații de desalinizare au fost lovite de atacurile iraniene. Mai mulți pompieri kuweitieni au fost răniți în timp ce interveneau la un incendiu provocat de lovituri, a anunțat forța de pompieri a țării. Sirenele de raid aerian au sunat în mod repetat și în Bahrain, unde autoritățile au îndemnat locuitorii să se adăpostească.
Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) a anunțat că forțele sale navale au vizat un dig de combustibil militar american în portul al-Ahmadi din Kuweit și un sit de asamblare a avioanelor de război americane la baza aeriană Sheikh Isa din Bahrain. IRGC a mai spus că a atacat o bază americană în Azraq, Iordania, susținând că a distrus două avioane de luptă americane. Atacurile iraniene au venit după ce Comandamentul Central al armatei americane (CENTCOM) a anunțat că a efectuat un nou val de lovituri peste noapte, vizând „situri de supraveghere, infrastructură logistică militară, depozite subterane de arme și capacități maritime” în Iran.
Președintele Trump se grăbește să scadă prețurile la petrol și gaze înaintea alegerilor cruciale de la jumătatea mandatului din noiembrie. Dar amenințările și atacurile sale repetate asupra Iranului nu au reușit până acum să convingă Teheranul să se predea termenilor săi sau chiar să revină la negocieri. Atacurile americane s-au extins ca amploare și intensitate în ultima săptămână. Teheranul a acuzat Washingtonul că vizează infrastructura civilă și comite crime de război. Imaginile și filmările publicate de mass-media de stat iraniană arată poduri și linii de cale ferată grav avariate în sudul țării. Oficialii iranieni au avertizat că țara va răspunde la fel, lovind infrastructura civilă din întreaga regiune a Golfului, așa cum au făcut acum în atacurile asupra Kuweitului.
Această escaladare periculoasă ridică semne de întrebare cu privire la respectarea dreptului internațional și la protecția civililor. Atacurile asupra infrastructurii critice, cum ar fi instalațiile de apă și electricitate, sunt interzise de Convențiile de la Geneva și pot fi considerate crime de război. Ambele părți se acuză reciproc de astfel de încălcări, iar comunitatea internațională rămâne în mare parte tăcută sau incapabilă să intervină. În timp ce Trump încearcă să obțină victorii rapide înaintea alegerilor, Iranul pare hotărât să nu cedeze, iar regiunea se scufundă într-un conflict care ar putea avea consecințe devastatoare pentru milioane de oameni.
De ce este important:
Acest conflict nu este doar o confruntare între două puteri, ci un test al ordinii mondiale bazate pe reguli. Atacurile asupra infrastructurii civile amenință să transforme o criză militară într-o catastrofă umanitară, iar escaladarea riscă să atragă și alte state într-un război regional. În plus, Strâmtoarea Hormuz este o arteră vitală pentru aprovizionarea globală cu energie, iar orice blocaj sau atac asupra ei poate provoca creșteri bruște ale prețurilor la petrol și instabilitate economică globală. Este esențial ca liderii mondiali să depună eforturi pentru dezescaladare și să reamintească părților implicate de obligațiile lor conform dreptului internațional umanitar.
