Planul iranian vine ca replică la cadrul american de 15 puncte, care solicita, printre altele, redeschiderea completă a Strâmtorii Hormuz și abandonarea programului nuclear al Iranului. Președintele Donald Trump a declarat sâmbătă, conform Associated Press, că analizează noua propunere, dar vineri se arătase sceptic: „Vor să facă o înțelegere, dar nu sunt mulțumit de ea. Vom vedea ce se întâmplă.”
Ce conține planul iranian?
Potrivit surselor citate, cele 14 puncte includ cerințe ferme și un calendar strâns. În locul unei încetări a focului de două luni, așa cum propusese Washingtonul, Teheranul solicită rezolvarea tuturor problemelor și încheierea războiului în maximum 30 de zile. Alte puncte-cheie:
Contextul războiului și miza negocierilor
Conflictul a izbucnit pe 28 februarie 2026, când Statele Unite și Israelul au lansat o serie de lovituri aeriene și navale asupra instalațiilor nucleare și militare iraniene. Ca răspuns, Iranul a blocat Strâmtoarea Hormuz, prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial, provocând o criză energetică globală și o creștere vertiginoasă a prețurilor la carburanți. De atunci, luptele s-au extins în Liban, unde Hezbollah a deschis un front împotriva Israelului, și în Yemen, unde rebelii Houthi, susținuți de Iran, atacă navele comerciale din Marea Roșie.
Propunerea americană inițială, prezentată la începutul lunii aprilie prin intermediul Omanului, prevedea o încetare a focului de 60 de zile, retragerea treptată a forțelor iraniene din Siria și Irak, și reluarea negocierilor nucleare. În schimb, Washingtonul oferea o relaxare parțială a sancțiunilor și recunoașterea dreptului Iranului la energie nucleară pașnică. Teheranul a considerat însă termenii „insuficienți și umilitori”.
Reacții și analize
„Iranul încearcă să transforme slăbiciunea în forță”, comentează pentru NPR analistul de securitate regională Dr. Reza Akbari, de la Universitatea din Teheran. „Cererea de reparații și deblocarea activelor arată că Teheranul vrea să obțină câștiguri economice imediate, în timp ce termenul de 30 de zile este o încercare de a pune presiune pe administrația Trump, aflată în an electoral.”
Pe de altă parte, oficialii americani, citați de Reuters sub anonimat, consideră că propunerea iraniană este „nerealistă” și „o pierdere de timp”. „Nu putem accepta ca Iranul să dicteze condițiile după ce a atacat nave americane și a destabilizat întreaga regiune”, a declarat un diplomat de la Departamentul de Stat.
Implicații pentru regiune și economia globală
Strâmtoarea Hormuz rămâne punctul central al disputei. Iranul controlează de facto traficul maritim din zonă, iar orice nou mecanism propus de Teheran ar putea include taxe de tranzit sau inspecții obligatorii, ceea ce ar afecta direct livrările de petrol către Asia și Europa. Prețul barilului de țiței a sărit de la 85 de dolari la peste 130 de dolari de la începutul războiului, iar companiile aeriene au fost nevoite să anuleze zboruri sau să majoreze tarifele cu până la 40%.
În Liban, armata israeliană a intensificat bombardamentele asupra suburbiilor sudice ale Beirutului, unde se află cartierul general al Hezbollah. Peste 200.000 de persoane au fost strămutate, iar ONU avertizează asupra unui dezastru umanitar. Iranul condiționează orice acord de încetarea „agresiunii israeliene” în Liban, ceea ce complică și mai mult negocierile.
Ce urmează?
Președintele Trump a promis că va răspunde în „zilele următoare”, dar a sugerat că este dispus să meargă mai departe cu operațiunile militare dacă Iranul nu cedează. „Avem cea mai puternică armată din lume. Nu avem nevoie de un acord prost”, a spus el într-un interviu acordat Fox News. Între timp, Pakistanul, care acționează ca mediator, încearcă să aducă părțile la masa negocierilor într-o locație neutră, posibil Geneva sau Moscova.
Rămâne de văzut dacă cele 14 puncte iraniene reprezintă o deschidere reală sau doar o tactică de întârziere. Cert este că fiecare zi de război costă sute de vieți și miliarde de dolari, iar lumea întreagă privește cu sufletul la gură spre Strâmtoarea Hormuz.
De ce este important:
Acest schimb de propuneri marchează prima încercare serioasă de a pune capăt unui conflict care amenință să destabilizeze întregul Orient Mijlociu și să provoace o criză energetică globală. Modul în care Washingtonul și Teheranul vor gestiona aceste negocieri va determina nu doar soarta a milioane de oameni din Iran, Liban și Yemen, ci și stabilitatea piețelor financiare și a rutelor maritime internaționale. În plus, rezultatul va influența politica externă a SUA în an electoral și va redefini echilibrul de putere în regiune pentru deceniile următoare.
