Declarația vine pe fondul tensiunilor crescânde dintre Teheran și Washington, după ce administrația Trump a intensificat sancțiunile economice împotriva Iranului și a amenințat cu blocarea exporturilor de țiței iranian. În replică, Iranul a sugerat că ar putea bloca Strâmtoarea Hormuz, prin care trece aproximativ 20% din consumul mondial de petrol.
„Orice navă care va încerca să profite de pe urma fondurilor noastre înghețate va fi considerată complice la agresiunea economică a Americii și va fi interzisă să treacă prin Hormuz”, a declarat Zolfaghari, citat de agenția de presă iraniană Fars. El a subliniat că Iranul nu va permite nimănui să „fure” activele sale înghețate, referindu-se la planul lui Trump de a folosi aproximativ 6 miliarde de dolari din fondurile iraniene blocate în Coreea de Sud pentru a compensa daunele provocate de atacurile asupra navelor din Golf.
Contextul acestei dispute este complex. În 2019, mai multe nave comerciale și petroliere au fost atacate în apropierea Strâmtorii Hormuz, iar Statele Unite au acuzat Iranul că se află în spatele acestor incidente. Deși Teheranul a negat orice implicare, Washingtonul a insistat că Iranul este responsabil pentru destabilizarea regiunii. Recent, Trump a propus ca o parte din fondurile iraniene înghețate – estimate la 6-7 miliarde de dolari – să fie folosite pentru a despăgubi companiile de transport maritim afectate.
Iranul consideră această mișcare drept o încălcare a suveranității sale și o tentativă de a-i confisca activele. „Fondurile noastre sunt blocate ilegal de Statele Unite. Orice încercare de a le folosi fără acordul nostru este un act de piraterie economică”, a declarat un oficial iranian sub protecția anonimatului.
Amenințarea cu închiderea Strâmtorii Hormuz nu este una nouă. Iranul a recurs la această tactică de-a lungul anilor pentru a-și exercita influența geopolitică. Strâmtoarea este un punct strategic vital, iar orice blocaj ar putea duce la o creștere bruscă a prețurilor petrolului și la perturbarea lanțurilor de aprovizionare globale. Statele Unite și aliații lor au desfășurat deja forțe navale în zonă pentru a asigura libertatea de navigație.
Analiștii consideră că această confruntare retorică face parte dintr-un joc mai amplu de presiune și negociere. Pe de o parte, administrația Trump încearcă să reducă la zero exporturile de petrol iranian, iar pe de altă parte, Iranul încearcă să-și protejeze economia și să obțină concesii în eventualele negocieri. Amenințarea cu blocarea Hormuzului este o carte pe care Teheranul o joacă cu prudență, știind că o escaladare militară ar fi dezastruoasă pentru ambele părți.
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Uniunea Europeană a cerut reținere și dialog, în timp ce Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite și-au exprimat îngrijorarea față de posibilele perturbări ale transportului de petrol. China, cel mai mare importator de țiței iranian înainte de sancțiuni, a făcut apel la respectarea dreptului internațional.
În concluzie, această dispută evidențiază fragilitatea echilibrului de putere în Golful Persic și riscurile imense pentru economia globală. Iranul își reafirmă poziția de actor regional care nu va accepta dictatul extern, iar Statele Unite continuă să exercite presiuni maxime. Rămâne de văzut dacă această confruntare va escalada sau se va transforma într-un nou episod de diplomație a forței.
De ce este important:
Acest conflict are implicații majore pentru securitatea energetică globală, prețurile petrolului și stabilitatea în Orientul Mijlociu. Strâmtoarea Hormuz este o arteră vitală pentru transportul de petrol, iar orice amenințare la adresa liberei navigații poate declanșa o criză internațională. De asemenea, disputa reflectă escaladarea tensiunilor dintre SUA și Iran, cu potențial de a afecta alegerile americane și relațiile diplomatice globale.
