Relația dintre Netanyahu și Trump a fost, pentru o vreme, una dintre cele mai strânse dintre un lider israelian și un președinte american. Trump a fost primul lider american care a acceptat să participe la un război comun cu Israelul împotriva Iranului, o decizie care l-a încântat pe Netanyahu și i-a consolidat poziția în fața electoratului israelian. Cu toate acestea, pe măsură ce conflictul s-a prelungit și a devenit din ce în ce mai costisitor, atât în termeni umani, cât și strategici, entuziasmul inițial s-a estompat. Trump, cunoscut pentru imprevizibilitatea sa, a început să caute soluții diplomatice care să nu implice neapărat Israelul, ceea ce a generat tensiuni în relația cu Netanyahu.
Criticile la adresa premierului israelian au crescut și în Statele Unite, nu doar din partea democraților, ci și din partea unor figuri importante ale dreptei americane. Personalități precum Tucker Carlson sau fostul congresman republican Marjorie Taylor Greene au vorbit deschis împotriva lui Netanyahu, acuzându-l că a atras Statele Unite într-un război inutil și dezastruos. Vicepreședintele JD Vance a sugerat, într-un interviu cu Joe Rogan, că unii oficiali israelieni încearcă să saboteze acordul de pace negociat de administrația Trump cu Iranul. Aceste voci critice arată că influența lui Netanyahu la Washington este în scădere, iar „cartea Trump” pe care o folosea pentru a-și justifica poziția de lider indispensabil nu mai are același efect.
Vizita lui Netanyahu la Washington, programată pentru marți, este prima sa întâlnire cu Trump de la începutul războiului cu Iranul. Oficial, agenda discuțiilor include subiecte precum Iranul, vânzarea de avioane F-35 către Turcia și posibilul acord nuclear cu Arabia Saudită. Însă, în realitate, această vizită are două scopuri principale: să le arate aliaților și criticilor din Israel că relația cu Trump rămâne solidă și să obțină din partea președintelui american o promisiune de grațiere în procesul de corupție pe care îl are pe rol. Trump a mai intervenit în mod neortodox în favoarea lui Netanyahu în noiembrie 2025, iar premierul israelian speră la o repetare a acestui gest.
Cu toate acestea, analiștii sunt sceptici. Alon Pinkas, fost ambasador israelian și consul general la New York, a declarat pentru Al Jazeera că „motivul real al vizitei lui Netanyahu la Washington este pur cinic. El susține că zboară până în Statele Unite pentru a participa la înmormântarea prietenului său, senatorul republican Lindsey Graham. Dar, de fapt, este vorba de două lucruri: să-i asigure pe aliații și criticii din Israel că relația cu Trump încă funcționează și, separat, să spere că Trump va cere din nou grațierea sa în procesul de corupție.”
Ahron Bregman, analist israelian de securitate și profesor la King’s College London, este și mai tranșant: „Netanyahu ajunge la Washington într-un moment în care chiar și cei din jurul lui Trump sunt suspicioși față de el. A devenit toxic în Statele Unite. Este considerat – pe bună dreptate sau nu – cel care l-a târât pe Trump într-un război al alegerii care s-a transformat într-o catastrofă strategică. Nimeni, nici măcar Trump, nu-l va lăsa să se prefacă a fi cel mai deștept din încăpere. Acele zile au trecut.”
Deși puțini se așteaptă la semne vizibile de disensiune în timpul vizitei, capacitatea lui Netanyahu de a se prezenta ca fiind singurul capabil să gestioneze relația cu Statele Unite – un factor cheie în alegerile care se apropie – este limitată. Mitchell Barak, sondajist israelian și fost consilier al lui Netanyahu în anii 1990, a explicat pentru Al Jazeera că „Netanyahu a avut o relație extraordinară cu Statele Unite, dar a ars multe punți. Criticile la adresa lui nu vin doar din partea aripii naționaliste a Partidului Republican, ci și din partea aliaților tradiționali ai Israelului din centrul-dreapta.”
Barak a adăugat că „am văzut tensiuni prin comentariile lui Trump cu privire la vânzările de F-35, inclusiv recent către Turcia, precum și criticile americane la adresa lui Netanyahu la începutul războiului cu Iranul. Nu sunt prea sigur că Trump va mai face campanie pentru Netanyahu pentru mult timp. S-ar putea ca Trump să declare că Netanyahu a fost un mare lider de război, dar că este timpul ca Israelul să meargă mai departe, înainte de a se întâlni cu alți politicieni israelieni și a susține un nou prim-ministru.”
Această situație vine într-un moment critic pentru Netanyahu. Pe lângă procesul de corupție, el se confruntă cu alegeri interne în octombrie și cu mai multe conflicte nerezolvate în regiune. Războiul cu Iranul, care părea inițial o victorie sigură, s-a dovedit a fi o capcană, iar sprijinul american, deși încă prezent, nu mai este la fel de necondiționat. În plus, mișcarea de coloniști israelieni, pe care Netanyahu a tolerat-o și încurajat-o, a stârnit îngrijorări în Congresul american, mai ales după ce un senator american a fost reținut de coloniști în mod extrajudiciar.
Pe scena internațională, decizia Washingtonului de a vinde avioane F-35 Turciei, rivalul regional al Israelului, și acordul de cooperare nucleară cu Arabia Saudită au adus și mai multă presiune asupra lui Netanyahu. Acesta a încercat să se opună acestor mișcări, dar Trump a fost clar: „Nimeni nu-mi spune ce ar trebui să vindem”, a declarat el jurnaliștilor la bordul Air Force One.
În concluzie, vizita lui Netanyahu la Washington este mai mult un exercițiu de imagine decât o întâlnire substanțială. El încearcă să-și reînnoiască legitimitatea în fața electoratului israelian, dar realitatea este că influența sa în Statele Unite este în declin. „Cartea Trump” pe care a jucat-o atât de abil timp de ani de zile pare să-și piardă din putere, iar Netanyahu ar putea fi nevoit să caute noi strategii pentru a-și menține poziția.
De ce este important:
Acest articol este crucial pentru înțelegerea dinamicii geopolitice actuale din Orientul Mijlociu și a relațiilor dintre Israel și Statele Unite. Netanyahu a fost mult timp văzut ca un lider care poate asigura sprijinul american necondiționat, dar erodarea acestei relații ar putea avea consecințe majore asupra securității regionale, a procesului de pace și a stabilității politice interne din Israel. În plus, alegerile israeliene din octombrie și procesul de corupție al lui Netanyahu fac ca această evoluție să fie deosebit de relevantă pentru viitorul politic al regiunii.
