Discuțiile dintre cele două puteri, mediate de Oman și alte părți, nu au depășit până acum stadiul unui simplu „memorandum de înțelegere”. Scahill, într-un interviu acordat jurnalistului Steve Clemons, subliniază că perspectivele de a ajunge la un acord cuprinzător care să pună capăt războiului susținut de SUA și Israel împotriva Iranului sunt „foarte, foarte reduse”. Motivul? Liderii iranieni privesc cu scepticism la capacitatea Casei Albe de a-și impune voința asupra Israelului, mai ales după ce armistițiul din Gaza, mediat de Trump în octombrie 2025, a fost încălcat în mod repetat.
„Dacă administrația Trump nu a reușit să forțeze Israelul să respecte nici măcar setul minim de angajamente asumate în acordul de încetare a focului din Gaza, atunci de ce ar crede iranienii că vor fi tratate diferit propriile lor negocieri?” se întreabă Scahill. Această întrebare retorică reflectă o realitate dureroasă: încrederea este o marfă rară în diplomația internațională, iar atunci când un partener cheie – în acest caz, Israelul – acționează în mod constant împotriva spiritului acordurilor, orice memorandum devine o hârtie fără valoare.
Contextul este cu atât mai tensionat cu cât Israelul a intensificat operațiunile militare în Liban, vizând nu doar Hezbollah, ci și infrastructura civilă. Aceste acțiuni, susținute tacit de administrația Trump, au fost interpretate la Teheran ca o încercare de a sabota orice posibilă detensionare. Scahill notează că, deși oficialii americani declară public că doresc o soluție diplomatică, faptele de pe teren contrazic cuvintele. „Există un decalaj uriaș între retorica de la Washington și realitatea din regiune”, adaugă el.
Pentru Iran, miza este existențială. Programul nuclear, sancțiunile economice sufocante și presiunea constantă a alianței SUA-Israel au creat un cerc vicios al neîncrederii. Orice memorandum de înțelegere ar necesita garanții solide că SUA pot și vor controla acțiunile Israelului. Dar, așa cum arată Scahill, tocmai această capacitate este pusă sub semnul întrebării. „Trump a promis că va aduce pacea, dar în realitate a oferit Israelului un cec în alb”, afirmă analistul.
Pe de altă parte, există voci care susțin că un memorandum, oricât de fragil, este mai bun decât nimic. Un acord limitat ar putea îngheța programul nuclear iranian în schimbul unor sancțiuni ușurate, oferind o fereastră de oportunitate pentru negocieri mai ample. Dar Scahill respinge această optică: „Un memorandum care nu este respectat nu face decât să adâncească neîncrederea și să pregătească terenul pentru un conflict mai mare.”
În plus, alegerile prezidențiale din SUA, programate pentru noiembrie 2026, adaugă un strat suplimentar de incertitudine. O eventuală schimbare de administrație ar putea reseta complet politica față de Iran, dar până atunci, fereastra diplomatică se îngustează. Scahill sugerează că Iranul ar putea alege să aștepte, mai degrabă decât să se angajeze într-un proces pe care îl consideră deja compromis.
Ce înseamnă toate acestea pentru securitatea regională? Riscul unei escaladări militare directe între Iran și Israel, cu SUA prinse la mijloc, rămâne ridicat. Fiecare atac israelian în Liban, fiecare acuzație de sabotaj nuclear, fiecare sancțiune nouă împinge regiunea mai aproape de o conflagrație. Iar în acest joc periculos, memorandumul de înțelegere riscă să devină un memorandum al neînțelegerii – un document care, în loc să clarifice, adâncește confuzia și ostilitatea.
Analiza lui Jeremy Scahill este un semnal de alarmă pentru comunitatea internațională. Fără o schimbare fundamentală de abordare din partea Washingtonului – inclusiv capacitatea de a-și controla aliatul israelian – orice efort diplomatic este sortit eșecului. Iranul, la rândul său, trebuie să decidă dacă mai poate avea încredere în cuvântul dat de americani. Până atunci, rămânem cu un titlu care spune totul: un memorandum al neînțelegerii.
De ce este important:
Acest subiect este crucial deoarece dezvăluie fragilitatea diplomației într-una dintre cele mai volatile regiuni ale lumii. Dacă Statele Unite nu pot garanta respectarea acordurilor nici măcar de către propriul aliat, atunci orice negociere cu Iranul devine o farsă. Înțelegerea acestor dinamici ne ajută să anticipăm posibilele crize – de la o escaladare nucleară la un război regional – și să înțelegem de ce pacea rămâne, pentru moment, o iluzie.
