Abiy Ahmed a venit la putere în 2018, în urma unor proteste masive împotriva coaliției Frontului Democrat Revoluționar al Popoarelor Etiopiene (EPRDF), care condusese țara cu o mână de fier timp de decenii. Un an mai târziu, el a fondat Partidul Prosperității, care a câștigat peste 90% din locurile disponibile în precedentele alegeri parlamentare din 2021. La începutul mandatului său, Abiy s-a bucurat de aprecieri internaționale și interne pentru eliberarea jurnaliștilor, activiștilor și a altor deținuți politici, precum și pentru ridicarea interdicțiilor impuse multor partide politice. În 2019, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace pentru încheierea ostilităților cu Eritreea vecină, un gest care a părut să deschidă o nouă eră de cooperare regională.
Cu toate acestea, oponenții săi și organizațiile pentru drepturile omului îl acuză că a inversat aceste câștiguri în ultimii ani, recurgând la arestarea jurnaliștilor și la închiderea organizațiilor societății civile. Etiopia s-a confruntat cu ani de violențe în mai multe regiuni organizate pe criterii etnice, inclusiv în Oromia, regiunea natală a lui Abiy și cea mai mare a țării, precum și în Amhara, a doua ca mărime, unde o miliție cunoscută sub numele de Fano a cucerit vaste teritorii rurale începând cu 2023.
Războiul civil din regiunea nordică Tigray, care a durat între 2020 și 2022, a izbucnit pe fondul deteriorării relațiilor dintre Abiy și liderii tigrayeni care dominaseră politica națională înainte de ascensiunea sa. Conflictul s-a soldat cu sute de mii de morți, potrivit cercetătorilor, și a provocat o criză umanitară devastatoare. Deși un acord de pace semnat în 2022 a pus capăt luptelor, principalul partid politic din Tigray a anunțat în mai 2024 că reia controlul asupra administrației politice a regiunii, încălcând prevederile acordului. Acest lucru i-a determinat pe oficialii etiopieni și pe analiști să avertizeze asupra riscului unor noi tulburări.
Alegerile nu au fost organizate în Tigray, una dintre cele 12 regiuni ale Etiopiei, din cauza a ceea ce comisia electorală a numit „condiții nefavorabile” acolo. Această omisiune ridică semne de întrebare cu privire la legitimitatea și caracterul incluziv al scrutinului. În plus, observatorii internaționali au semnalat nereguli și restricții ale libertății de exprimare în timpul campaniei electorale.
Pe plan economic, guvernul lui Abiy proiectează o creștere de peste 10% pentru anul 2026, una dintre cele mai rapide ritmuri din Africa. Cu toate acestea, criticii subliniază că aceste cifre nu reflectă realitatea trăită de milioane de etiopieni, care se confruntă cu inflație ridicată, șomaj și insecuritate alimentară cronică. De asemenea, reformele economice promise, inclusiv privatizarea unor întreprinderi de stat, au fost implementate lent și inconsecvent.
Victoria Partidului Prosperității consolidează poziția lui Abiy Ahmed, dar nu rezolvă problemele structurale ale Etiopiei. Țara rămâne profund divizată pe linii etnice, iar tensiunile din Oromia, Amhara și Tigray amenință stabilitatea pe termen lung. În plus, relațiile cu Eritreea s-au deteriorat din nou, iar acordul de pace din 2022 este fragil. Comunitatea internațională urmărește cu îngrijorare evoluțiile, temându-se că Etiopia ar putea aluneca din nou în haos.
În concluzie, deși Abiy Ahmed rămâne la putere datorită unui sistem electoral care favorizează partidul de guvernământ, provocările cu care se confruntă sunt imense. Pentru a evita un nou conflict, liderul etiopian va trebui să demonstreze că poate fi un unificator, nu doar un câștigător de alegeri. Până acum, însă, semnele nu sunt încurajatoare.
De ce este important:
Victoria Partidului Prosperității în alegerile parlamentare din Etiopia nu este doar o simplă confimare a puterii lui Abiy Ahmed, ci un semnal de alarmă pentru stabilitatea uneia dintre cele mai strategice națiuni din Cornul Africii. Etiopia este un pilon al securității regionale, un aliat cheie în lupta împotriva terorismului și o gazdă pentru mii de refugiați. Orice destabilizare a acestei țări ar putea avea consecințe catastrofale pentru întreaga regiune, inclusiv pentru Sudan, Somalia și Djibouti. În plus, alegerile au scos la iveală fisurile adânci ale societății etiopiene și incapacitatea guvernului de a organiza un scrutin liber și corect în toate regiunile. Pentru comunitatea internațională, acest rezultat reprezintă un test al angajamentului față de democrație și drepturile omului în Africa. Dacă Abiy Ahmed nu reușește să transforme victoria electorală într-un mandat pentru reconciliere și reforme reale, Etiopia riscă să reia ciclul violențelor care a marcat istoria sa recentă.
