Baghaei nu a oferit detalii concrete despre aceste propuneri, dar a precizat că ele includ posibilitatea unui armistițiu de zece zile, așa cum au sugerat unele surse din presa americană. „Am primit propuneri prin intermediari și le analizăm”, a spus el, fără a confirma sau infirma informațiile vehiculate. Oficialul iranian a subliniat că orice discuție trebuie să fie însoțită de acțiuni concrete, nu doar de declarații, referindu-se la continuarea importurilor de echipament militar american în regiune.
Conflictul dintre Iran și SUA a început pe 28 februarie, când Washingtonul, alături de Israel, a lansat o serie de lovituri asupra unor ținte iraniene. De atunci, atacurile s-au extins de la Strâmtoarea Hormuz până în nord-vestul Iranului, inclusiv în zona Tabriz. Forțele americane au vizat chiar și o centrală nucleară civilă în construcție la Darkhovin, pe care Teheranul o consideră o dovadă a opoziției SUA față de progresul economic al Iranului.
Ca răspuns, Gardienii Revoluției Islamice (IRGC) și armata convențională iraniană au lansat rachete balistice de tip Kheibar Shekan, Fateh-110, Zolfaghar și Emad asupra țintelor militare americane. Un videoclip publicat de IRGC arată mesaje în arabă și engleză inscripționate pe rachete: „Oricine destabilizează securitatea poporului iranian nu va fi în siguranță nici el!”
Pe lângă atacurile directe, Iranul a lovit și infrastructura civilă din Kuweit, Bahrain, Iordania și alte țări arabe, pretinzând că vizează forțele americane staționate acolo. Aceste acțiuni au dus la moartea a trei militari americani în ultima săptămână, ceea ce a determinat secretarul de stat Marco Rubio să declare că „violența este un obstacol în calea diplomației”. Rubio a sugerat că există o „scindare” în rândul oficialilor iranieni, unii dorind continuarea războiului, iar alții negocieri.
Președintele iranian Masoud Pezeshkian a respins ideea unei divizări, afirmând că țara este unită în apărarea intereselor naționale. El a apărat memorandumul de înțelegere (MoU) semnat cu SUA luna trecută, care acum este suspendat de ambele părți, spunând că niciunul dintre cele 14 articole nu reprezintă o retragere de la principiile Republicii Islamice. „Suntem pregătiți să ne dăm viața pentru a apăra țara, dar trebuie să fim realiști și să acceptăm consecințele firești ale acestei fermități”, a declarat Pezeshkian, referindu-se la dificultățile economice.
Blocada navală americană asupra porturilor din sudul Iranului continuă, iar tancurile petroliere și navele comerciale sunt lovite în Strâmtoarea Hormuz, prin care trecea aproximativ o cincime din aprovizionarea globală cu energie înainte de război. Bombardamentele sistematice din sudul Iranului au alimentat speculațiile că SUA se pregătesc pentru o posibilă ofensivă terestră, inclusiv asupra insulei Kharg, de unde Iranul exportă aproape tot petrolul său brut.
Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Baghaei, a avertizat că Iranul „numără minutele pentru a-i întâmpina” pe soldații americani, dacă aceștia vor încerca o invazie terestră. Cu toate acestea, analiștii militari consideră puțin probabil ca SUA să reușească să cucerească și să mențină un teritoriu în fața arsenalului impresionant de drone și rachete al Iranului. „Este foarte puțin probabil să poată ocupa un loc fără mari dificultăți, iar menținerea lui ar fi cu totul altceva”, a comentat un prezentator TV de stat în cadrul emisiunii „Be Vaght-e Iran”.
Comandanții iranieni susțin că strategia lor de a descuraja viitoare agresiuni americane funcționează. „Înțelepciunea dictează ca războiul să continue până când se ajunge la descurajare deplină pentru națiunea iraniană”, a declarat purtătorul de cuvânt al armatei, Mohammad Akraminia. „Dacă nu se întâmplă acest lucru, inamicul va greși din nou și va comite o agresiune împotriva teritoriului iranian.”
Pe scena diplomatică, șeful negociatorului iranian, președintele Parlamentului Mohammad Bagher Ghalibaf, a răspuns dur acuzațiilor lui Rubio, scriind pe X: „Am atins nivelul de profesor universitar în recunoașterea acestor jocuri americane și ne-am pregătit pe această bază. Acțiunile trebuie să confirme declarațiile, nu să le contrazică.”
În timp ce războiul continuă, populația iraniană resimte din plin efectele economice: sancțiuni, blocadă navală, prețuri în creștere și incertitudine. Totuși, regimul de la Teheran pare hotărât să nu cedeze, iar diplomația, deși invocată, rămâne în umbra rachetelor.
De ce este important:
Acest conflict nu este doar o confruntare între două state, ci are potențialul de a destabiliza întregul Orient Mijlociu, afectând fluxurile energetice globale și securitatea regională. Înțelegerea poziției Iranului – care combină deschiderea diplomatică cu o retorică belicoasă – este crucială pentru a anticipa evoluțiile viitoare. De asemenea, implicarea unor intermediari și posibilele negocieri de armistițiu ar putea deschide calea către o detensionare, dar rămâne de văzut dacă ambele părți sunt cu adevărat pregătite să facă concesii.
