Ministrul de Externe iranian, Abbas Araghchi, a ieșit luni la rampă cu o postare tranșantă pe rețelele de socializare, în care a subliniat că înțelegerea dintre Iran și SUA acoperă, fără echivoc, toate teatrele de conflict, inclusiv Libanul. „Încălcarea armistițiului pe un singur front reprezintă o încălcare pe toate fronturile. Statele Unite și Israelul poartă responsabilitatea pentru consecințele oricărei violări", a scris șeful diplomației iraniene. Tonul nu mai are nimic din retorica prudentă a unui diplomat aflat la masa negocierilor. E tonul unui om care simte că i se trântește ușa în nas.
În aceeași notă, Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele Parlamentului iranian și negociator-șef al Teheranului, a mers și mai departe. El a calificat blocada navală americană a porturilor iraniene și escaladarea crimelor de război în Liban drept „dovezi clare ale nerespectării acordului de către SUA". Mesajul său, postat tot pe rețele sociale, are o notă sumbră, aproape fatalistă: „Fiecare alegere are un preț, iar factura vine. Totul se va aranja, până la urmă". O frază care, în limbajul oriental al diplomației, sună mai degrabă ca o promisiune de răzbunare decât ca o mângâiere.
Tancurile israeliene, cel mai adânc punct din Liban în 26 de ani
Aceste declarații nu vin într-un vacuum. Ele au fost făcute în timp ce Israelul își adâncea invazia terestră în sudul Libanului, iar armata israeliană ordona evacuarea forțată a locuitorilor din suburbiile sudice ale Beirutului, cartierul Dahiye, urmată de lovituri aeriene. Cu doar o zi înainte, trupele terestre israeliene atinseseră cel mai adânc punct al penetrării în teritoriul libanez din ultimii 26 de ani. Cifrele, imaginile din satelit, relatările martorilor – toate indică o operațiune militară de amploare, care nu mai are nimic din retorica „limitării daunelor".
În mod paradoxal, președintele american Donald Trump a susținut că a intervenit personal pentru a detensiona situația. A postat luni după-amiază pe platforma sa Truth Social că ar fi avut o convorbire „foarte productivă" cu premierul Benjamin Netanyahu, în urma căreia trupele israeliene nu vor mai înainta spre Beirut. „Am avut o conversație foarte bună cu reprezentanți de rang înalt ai Hezbollah, iar ei au fost de acord ca toate atacurile să înceteze – Israelul nu îi va ataca, iar ei nu vor ataca Israelul", a scris Trump. Rămâne de văzut cu cine anume a vorbit președintele american, având în vedere că SUA au desemnat Hezbollah drept „organizație teroristă străină". Astfel de contacte directe ar reprezenta o premieră absolută pentru un președinte american și ridică semne de întrebare serioase cu privire la canalele diplomatice folosite.
Iranul cere oprirea focului și în Gaza
Agenția de presă semi-oficială Tasnim, considerată a fi legată de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), a relatat luni că Teheranul cere, de asemenea, oprirea atacurilor militare israeliene din Gaza. Același raport indica faptul că oficialii iranieni au suspendat schimburile de mesaje prin intermediari cu omologii americani, tocmai din cauza continuării ostilităților. „Încetarea imediată a operațiunilor agresive și brutale ale regimului sionist în Gaza și Liban și necesitatea retragerii complete a regimului din zonele ocupate din Liban au fost subliniate de oficialii și negociatorii iranieni, și nu vor exista discuții până când pozițiile Iranului și ale rezistenței pe această chestiune nu vor fi îndeplinite", se arată în raportul Tasnim.
Deși acest raport nu a fost confirmat public de guvernul iranian, el ar putea semnala un mesaj indirect, dar clar, de la Teheran. Mai târziu în cursul zilei, IRGC a trecut de la avertismente la amenințări directe: a declarat că va deschide „noi fronturi" și va menține închis Strâmtoarea Ormuz dacă acțiunile militare israeliene nu vor fi oprite. „Iranul consideră trecerea liniilor roșii în Liban și Gaza ca semn al unui război direct", a transmis televiziunea de stat, citând organizația de informații a IRGC. E o frază care nu lasă loc de interpretări.
Diplomația americană, prinsă între două lumi
Statele Unite au încercat, în tot acest timp, să separe conflictul dintre Israel și Hezbollah din Liban de conflictul mai amplu cu Iranul. O strategie care, pe hârtie, are logica ei: Hezbollah e un actor non-statal, Iranul e un stat. Dar Teheranul respinge ferm această abordare și insistă ca Libanul să fie inclus în orice acord viitor. În schimb, administrația americană a susținut și găzduit discuții separate între oficialii libanezi și israelieni, ceea ce a generat o și mai mare frustrare la Teheran.
Trump a reiterat luni dimineață că Iranul „vrea să încheie un acord" și le-a cerut criticilor să lase negocierile în seama lui, îndemnându-i să nu mai „ciripească". „Stați liniștiți și relaxați-vă, totul va fi bine până la urmă – așa e mereu!", a scris președintele american, în stilul său inconfundabil. Tonul relaxat de la Washington contrastează puternic cu cel alarmant de la Teheran, iar această discrepanță ridică o întrebare incomodă: vorbește Trump cu adevărat cu Hezbollah, sau e doar o altă fantezie de realpolitik?
De ce este important:
Acest moment este unul de cotitură, iar mizele sunt uriașe, pe mai multe planuri. În primul rând, ne arată cât de fragile sunt diplomațiile de tip „separate tracks" practicate de SUA: Iranul nu acceptă un acord în care Libanul și Gaza sunt tratate ca dosare diferite. Pentru Teheran, totul e un singur conflict, un singur ax de rezistență, și orice fragmentare a agendei este percepută ca o trădare. În al doilea rând, amenințarea cu închiderea Strâmtorii Ormuz nu e un detaliu tehnic – e o armă economică formidabilă, prin care tranzitează aproximativ 20% din petrolul mondial. Dacă Iranul chiar o pune în aplicare, efectele asupra prețului energiei și asupra economiei globale ar fi imediate și severe. În al treilea rând, declarațiile de luni demonstrează că orice „acord Trump" cu Iranul e sortit eșecului dacă nu include garanții reale pentru Liban și Gaza – iar Netanyahu nu pare dispus să accepte așa ceva. Practic, ne aflăm în fața unui impas: diplomația e blocată, tancurile înaintează, iar factura despre care vorbea Ghalibaf e pe cale să vină.
