Kazem Gharibabadi, ministrul adjunct de externe al Iranului și șeful echipei tehnice de negociere, a declarat pentru agenția oficială IRNA că discuțiile au urmat unei reuniuni a comitetului de nivel înalt desfășurată duminică, pentru a monitoriza implementarea Memorandumului de Înțelegere de la Islamabad. Acest memorandum, semnat virtual pe 17 iunie de președinții iranian și american, reprezintă cadrul de bază pentru încheierea conflictului. „Discuțiile tehnice au vizat stabilirea mecanismelor de implementare a memorandumului și a declarației emise la finalul reuniunii de nivel înalt, iar înțelegerile necesare au fost atinse”, a precizat Gharibabadi.
Unul dintre cele mai importante puncte ale acordului este deblocarea a 12 miliarde de dolari din activele iraniene înghețate în străinătate. Președintele american, Donald Trump, a confirmat această mișcare de la Biroul Oval, subliniind că banii vor fi folosiți exclusiv pentru achiziționarea de alimente din Statele Unite. „Banii care sunt deblocați vor fi folosiți pentru a cumpăra alimente, iar alimentele vor fi cumpărate exclusiv prin Statele Unite, de la fermierii noștri – porumb, soia, toate lucrurile de care au nevoie vor fi cumpărate de la fermierii noștri”, a declarat Trump.
Departamentul Trezoreriei SUA a anunțat, de asemenea, o derogare de 60 de zile care permite Iranului să își vândă produsele petroliere și petrochimice. Alan Fisher, corespondentul Al Jazeera la Washington, a descris această măsură drept „o inversare a politicii americane privind sancțiunile asupra industriei petroliere iraniene”. „Timp de mulți ani, iranienii au reușit să vândă petrol în ciuda sancțiunilor, dar la un discount uriaș, deoarece țările se temeau să fie sancționate. Acum, Iranul poate vinde petrolul la preț întreg, ceea ce va aduce sute de milioane de dolari în economia iraniană. Este o schimbare uriașă, dar americanii insistă că iranienii trebuie să îndeplinească în continuare acele criterii pentru ca alte sancțiuni să fie ridicate”, a explicat Fisher.
Un alt subiect fierbinte al negocierilor a fost Strâmtoarea Hormuz, o cale navigabilă crucială prin care tranzitează aproximativ o cincime din exporturile globale de energie. Teheranul a acceptat să stabilească o linie de comunicare cu SUA pentru a asigura trecerea în siguranță a navelor. Cu toate acestea, Ghalibaf, care este și președintele parlamentului iranian, a avertizat că situația din jurul strâmtorii nu va reveni la ceea ce era înainte de conflict. „Toată lumea trebuie să știe că administrarea Strâmtorii nu se va întoarce niciodată la ceea ce era înainte de război; desigur, vom respecta pe deplin dreptul internațional”, a declarat negociatorul-șef iranian în drumul său de întoarcere de la discuțiile din Elveția.
Iranul a impus controlul asupra strâmtorii înguste prin atacarea sau amenințarea navelor care încercau să tranziteze, ca parte a răspunsului său la războiul SUA-Israel împotriva Iranului. Această mișcare a generat tensiuni majore pe piețele energetice globale, iar acum, prin acest acord, se deschide calea către o normalizare parțială a traficului maritim.
Discuțiile tehnice din Elveția au fost descrise de ambele părți ca fiind „constructive” și „productive”. Negociatorii au convenit asupra unor grupuri de lucru și mecanisme de implementare care vor ghida următoarele etape ale negocierilor. Deși detaliile exacte nu au fost făcute publice, surse diplomatice indică faptul că următoarea rundă de discuții ar putea avea loc în următoarele săptămâni, posibil la Geneva sau Viena.
Pentru Iran, acest acord reprezintă o gură de aer proaspăt într-o economie sufocată de sancțiuni. Deblocarea a 12 miliarde de dolari și posibilitatea de a vinde petrol la preț întreg vor injecta lichidități esențiale într-o țară care se confruntă cu inflație galopantă și șomaj ridicat. Pentru SUA, este o mișcare calculată: Trump încearcă să își îndeplinească promisiunea de a pune capăt războaielor nesfârșite, dar în același timp să mențină presiunea asupra Iranului pentru a respecta angajamentele privind programul nuclear și sprijinirea grupurilor armate din regiune.
Criticii acordului avertizează că deblocarea activelor și relaxarea sancțiunilor petroliere ar putea fi interpretate de Teheran ca o slăbiciune americană, încurajând Iranul să își continue activitățile destabilizatoare în Orientul Mijlociu. Susținătorii, însă, subliniază că diplomația este singura cale viabilă de a preveni un conflict mai amplu, care ar putea atrage și alte puteri regionale și globale.
Pe plan intern, în Iran, anunțul a fost primit cu prudență. Mass-media de stat a evidențiat „victoria diplomației iraniene”, în timp ce analiștii independenți atrag atenția că rămân multe probleme nerezolvate, inclusiv programul nuclear iranian și sprijinul pentru Hezbollah și alte grupuri. În SUA, reacțiile sunt împărțite: republicanii duri acuză administrația Trump că face concesii periculoase, în timp ce democrații salută orice efort de reducere a tensiunilor.
În concluzie, discuțiile tehnice din Elveția marchează un pas important, dar nu decisiv, în procesul de pace dintre Iran și SUA. Rămâne de văzut dacă ambele părți vor reuși să transforme aceste înțelegeri preliminare într-un acord cuprinzător care să pună capăt definitiv războiului și să aducă stabilitate în regiunea Golfului Persic.
De ce este important:
Acest acord reprezintă o schimbare majoră în politica externă a SUA față de Iran, după ani de sancțiuni și tensiuni. Deblocarea a 12 miliarde de dolari și relaxarea sancțiunilor petroliere pot revitaliza economia iraniană, dar și pot reduce riscul unui conflict militar major în Orientul Mijlociu. În același timp, gestionarea Strâmtorii Hormuz rămâne un punct sensibil, iar modul în care va fi implementat acordul va influența prețurile globale ale energiei și stabilitatea regională. Pentru cetățenii iranieni, aceasta poate însemna o ușurare a presiunii economice, dar rămân întrebări legate de respectarea drepturilor omului și de angajamentele nucleare ale Teheranului.
