Conflictul, care a început pe 28 februarie, a dus la închiderea efectivă a Strâmtorii Hormuz, prin care trece aproximativ o cincime din petrolul și gazele lumii. Costurile energiei și inflația în SUA au crescut semnificativ. „Americanilor li se spune că trebuie să suporte costurile în creștere ale războiului ales împotriva Iranului”, a scris Araghchi pe X, alături de o imagine cu randamentele în creștere ale obligațiunilor americane. „Lăsând la o parte creșterea prețului benzinei și bula bursieră, adevărata durere începe când datoria SUA și ratele ipotecare încep să sară. Delincvențele la creditele auto sunt deja la un maxim al ultimilor 30 de ani.”
Mesajul lui Araghchi către cetățenii americani a fost clar: inflația din SUA va continua atâta timp cât amenințarea războiului persistă, prezicând că presiunea se va traduce în curând în costuri mai mari de împrumut, ducând la o posibilă recesiune. Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele parlamentului iranian, care a condus prima rundă de discuții cu SUA în aprilie, a subliniat și el costul financiar al războiului pentru americani, dar cu un ton mai sarcastic. „Deci, finanțați un fost prezentator TV eșuat, Pete Hegseth, la rate nemaivăzute din 2007, ca să se joace de-a secretarul de război în curtea noastră din Hormuz?” a postat Ghalibaf pe X joia trecută, referindu-se la secretarul american al apărării. „Știți ce e mai nebunesc decât o datorie de 39 de trilioane de dolari? Să plătești o primă pre-criză financiară globală pentru a finanța un joc de rol, iar tot ce vei obține este o nouă criză financiară globală.”
Comentariile au urmat după ce guvernul american a vândut miercuri obligațiuni pe 30 de ani în valoare de 25 de miliarde de dolari, la un randament de 5%, ceea ce nu s-a mai întâmplat de aproape două decenii. Vineri, randamentele obligațiunilor de trezorerie pe 10 ani au atins cel mai ridicat nivel din ultimul an, comercianții anticipând posibile creșteri ale ratelor dobânzii de către Rezerva Federală pentru a contracara inflația în creștere pe piețele globale de energie, cauzată de blocada Hormuz.
Un punct cheie de dispută în negocierile dintre SUA și Iran a fost viitorul strâmtorii. Oficialii iranieni insistă că orice acord cu Washingtonul trebuie să acorde Teheranului suveranitate asupra căii navigabile – o cerere respinsă de alte state din Golf, care au subliniat statutul său internațional. Ebrahim Azizi, șeful Comisiei de Securitate Națională a parlamentului iranian, a declarat sâmbătă că Teheranul „a pregătit un mecanism profesional pentru gestionarea traficului în Strâmtoarea Hormuz pe un traseu desemnat, care va fi dezvăluit în curând”. „În acest proces, doar navele comerciale și părțile care cooperează cu Iranul vor beneficia de el”, a spus el, adăugând că navele vor trebui să plătească taxe, iar susținătorii „Proiectului Libertate” al Washingtonului vor fi refuzați.
Costurile tot mai mari pentru gospodăriile iraniene au fost și mai semnificative, cifrele oficiale indicând că inflația alimentară a atins 115% în prima lună a calendarului persan, care s-a încheiat la sfârșitul lunii aprilie, multe produse de bază – precum uleiul de gătit, orezul și carnea de pui – triplându-și prețul în ultimul an. În ultimele săptămâni, prețurile la alimente, medicamente, electronice, mașini și produse petrochimice au crescut la noi culmi. Impactul general asupra economiei iraniene pare evident, rialul fiind cotat la aproximativ 1,8 milioane pentru un dolar american pe piața liberă din Teheran sâmbătă, aproape de minimul istoric înregistrat la începutul lunii.
Iranul a declarat că lipsa de încredere cu Statele Unite a fost un obstacol major în obținerea unor rezultate tangibile în timpul negocierilor, așa cum s-a văzut luna trecută, când discuțiile de la Islamabad nu au reușit să încheie războiul. Dar, în lumina vizitei lui Donald Trump în China și a întâlnirilor cu președintele Xi Jinping, Araghchi le-a spus reporterilor la o reuniune BRICS de la New Delhi, vineri, că Teheranul salută medierea Beijingului.
Pe măsură ce armistițiul fragil se menține, autoritățile iraniene au chemat susținătorii să iasă în stradă în fiecare noapte, prezentând mobilizarea ca pe o componentă esențială pentru asigurarea „victoriei” împotriva SUA. Televiziunea de stat și-a intensificat mesajele vineri seara, mai multe canale difuzând prezentatori care fluturau puști de asalt, în timp ce circulau zvonuri că războiul ar putea reîncepe. Postul de stat Ofogh a găzduit un comandant mascat al Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC), care a instruit telespectatorii cum să încarce o variantă a puștii de asalt AK-47 și i-a invitat să viziteze standuri amenajate în timpul mitingurilor pro-guvernamentale pentru a primi instruire cu armele. Segmentul s-a încheiat cu prezentatorul trăgând cu pușca în tavan, apoi îndreptând un foc spre un steag al Emiratelor Arabe Unite, pe fondul tensiunilor tot mai mari cu statul din Golf.
Pe Canalul 3, prezentatoarea Mobina Nasiri a ținut o pușcă de asalt în timpul unui discurs și a spus că este gata să-și „sacrifice” viața pentru Iran, parte a unui apel la arme orchestrat de stat în timpul războiului. Piețele și străzile principale din orașele iraniene rămân pline de vehicule blindate și puncte de control păzite de bărbați înarmați și mascați, aceleași persoane care păzesc demonstrațiile susținătorilor Republicii Islamice noaptea. Acest lucru se întâmplă după ce mii de protestatari antiguvernamentali au fost uciși în timpul protestelor naționale din ianuarie, pe care autoritățile le-au descris drept o „tentativă de lovitură de stat” orchestrată de SUA și Israel.
Autoritățile iraniene au impus o întrerupere aproape totală a internetului timp de 78 de zile, promovând în același timp un plan de acces pe niveluri, operat de stat, pentru servicii limitate. Justiția a anunțat execuții ale presupușilor disidenți aproape zilnic în timpul războiului, subliniind pentru toți iranienii prețul ridicat al opoziției față de guvern.
De ce este important:
Acest articol evidențiază escaladarea tensiunilor dintre Iran și SUA, cu implicații globale majore. Blocada Strâmtorii Hormuz amenință securitatea energetică mondială, iar costurile economice resimțite atât în SUA, cât și în Iran, arată cum războiul afectează direct viețile oamenilor. În plus, mobilizarea internă din Iran și suprimarea disidenței subliniază riscurile pentru stabilitatea regională și pentru drepturile omului. Înțelegerea acestor dinamici este crucială pentru a anticipa evoluțiile geopolitice și economice viitoare.
