Guvernul de la Teheran se confruntă cu o dilemă aproape imposibilă: pe de o parte, subvențiile masive la carburanți pentru o populație de 93 de milioane de oameni devin o povară insuportabilă pentru bugetul de stat, iar pe de altă parte, orice creștere a prețurilor riscă să aprindă din nou strada. Președintele Masoud Pezeshkian a încercat să explice situația într-un discurs ținut duminică dimineața, făcând referire la războiul de șase luni purtat de SUA și Israel împotriva Iranului: „Înțeleg că avem multe probleme în societate acum. Facem tot ce putem ca oamenii să nu aibă de suferit, dar inamicul face tot posibilul ca noi să nu reușim.”
Contextul economic este sumbru. Fondul Monetar Internațional estimează că produsul intern brut al Iranului se va contracta cu 5,4% în 2026. Rialul iranian a atins un nou minim istoric duminică după-amiază, ajungând la 2 milioane de riali pentru un dolar american pe piața liberă din Teheran, după ce președintele american Donald Trump a amenințat că va impune „cea mai zdrobitoare operațiune economică” din istorie împotriva Iranului. Prețurile alimentelor și ale altor bunuri esențiale au explodat deja, iar populația este la capătul răbdării.
Istoria recentă arată cât de volatilă este această temă. În 2019, o majorare a prețului benzinei a declanșat proteste la nivel național, iar în ianuarie 2026, o altă creștere a precedat cu câteva săptămâni valul de manifestații. Autoritățile știu că mersul pe această sârmă este periculos, dar nu au prea multe opțiuni.
În prezent, prețul carburanților în Iran este mult sub nivelul mondial. Președintele Pezeshkian a subliniat vineri că administrația sa plătește 1,3 milioane de riali (aproximativ 65 de cenți la cursul actual) pentru fiecare litru de benzină produsă de rafinării. Însă populația beneficiază de prețuri subvenționate: cel mai mic nivel este de 15.000 de riali (mai puțin de 1 cent) pe litru, cu o cotă lunară de 60 de litri. Există și alte două categorii pentru vehiculele personale: 30.000 de riali (1,5 cenți) și 50.000 de riali (2,5 cenți) pe litru, fiecare cu propriul plafon lunar. Cei care dețin mașini importate, din zone libere sau recent înmatriculate plătesc cel mai mult. Vânzarea se face doar pe baza cardului de combustibil, iar stațiile au carduri speciale care permit o cantitate suplimentară de 25 de litri la prețul maxim, doar în Teheran.
Guvernul a redus deja cotele. De la începutul anului calendaristic iranian, la sfârșitul lunii martie, cota pentru a doua categorie a fost tăiată de la 100 la 70 de litri. După reluarea luptelor cu SUA în iulie, în jurul Strâmtorii Ormuz, această cotă a fost redusă din nou, la 50 de litri. Consumul zilnic de carburanți al Iranului este de aproximativ 135 de milioane de litri, în timp ce producția internă abia atinge 121 de milioane de litri pe zi. Pentru a acoperi diferența, guvernul a încercat să crească producția rafinăriilor, a folosit produse petrochimice și a redus calitatea combustibilului prin diluare. Importurile de carburanți au fost oprite din cauza războiului.
Șeful departamentului de optimizare energetică din cadrul guvernului, Esmail Saghab-Esfahani, a prezentat săptămâna trecută la televiziunea de stat trei opțiuni, fiecare cu propriile complicații. Prima ar fi un mecanism de tip „primul venit, primul servit”, în care prețurile rămân neschimbate, dar stațiile se închid atunci când epuizează cantitatea alocată. A doua opțiune ar fi acordarea a aproximativ 30 de litri de combustibil pe lună la prețul minim tuturor iranienilor, inclusiv celor fără mașină, care ar putea vinde cota lunară dacă doresc. A treia variantă este liberalizarea totală a prețului, guvernul analizând un preț de 872.000 de riali (aproximativ 44 de cenți) pe litru, mult mai aproape de costul real de producție. Dar această măsură ar declanșa un nou val inflaționist masiv, pentru că transportul și logistica s-ar scumpi, iar costurile ar fi transferate consumatorilor.
Interesant este că această a treia variantă aproape a fost implementată experimental în provincia Kerman, cea mai mare din sud-estul țării. Autoritățile locale, aparent cu acordul guvernului, au anunțat că noul preț va fi aplicat în 204 stații de benzină din provincie, începând cu noaptea de 12 spre 13 august. Dar guvernul a anulat programul pilot în ultima clipă, contrazicând oficialii locali și susținând că nu a fost consultat. Cu toate acestea, semnalele sunt clare: o majorare substanțială este iminentă.
Vicepreședintele Mohammad-Reza Aref a declarat vineri că prima categorie, cu cota de 60 de litri, trebuie păstrată, dar a doua cotă ar putea fi redusă treptat, iar prețurile ar trebui liberalizate transparent, cu direcționarea veniturilor către persoanele vulnerabile. Această abordare prudentă reflectă teama de reacții sociale violente.
Oamenii de rând resimt deja povara. Mostafa, care lucrează la un magazin de haine în vestul Teheranului și câștigă 300 de milioane de riali (150 de dolari) pe lună, a declarat pentru Al Jazeera că prețul benzinei pentru mașina sa veche de 15 ani nu este principala problemă, ci locuința, mâncarea și alte cheltuieli care au scăpat de sub control după luni de război, blocadă și sancțiuni americane intensificate, la care se adaugă gestionarea defectuoasă internă și întreruperile de internet impuse de stat. Datele publicate de Centrul Statistic al Iranului în iulie arată că prețurile au crescut cu 88% față de aceeași lună a anului trecut, iar inflația alimentară a depășit 128%.
Un șofer de 55 de ani, care lucrează pentru mai multe aplicații de ride-hailing, a spus că discuțiile cu pasagerii se transformă adesea în expresii de furie și frustrare legate de deteriorarea condițiilor de viață. „Totul se va scumpi la puțin timp după ce carburanții se scumpesc”, a avertizat el. „Suntem deja striviți de prețurile de astăzi.”
Guvernul încearcă să câștige timp, dar realitatea economică este nemiloasă. Subvențiile la carburanți devin insuportabile, iar opțiunile sunt limitate. Fiecare decizie va avea consecințe sociale și politice profunde, într-o țară deja epuizată de război și sancțiuni. Rămâne de văzut cum va echilibra Teheranul nevoia de reformă economică cu riscul de a aprinde din nou strada.
De ce este important:
Această decizie privind prețul carburanților nu este doar o măsură economică, ci un test crucial pentru stabilitatea regimului iranian. Într-o țară unde protestrele din 2019 au fost reprimate sângeros, iar nemulțumirea socială este la cote maxime, orice majorare a prețurilor poate declanșa un nou val de instabilitate. În plus, contextul internațional – sancțiunile americane, războiul cu Israelul și blocada portuară – face ca această criză să aibă implicații regionale și globale. Modul în care Iranul gestionează această criză va influența nu doar economia internă, ci și echilibrul de putere în Orientul Mijlociu, precum și relațiile cu marile puteri. Pentru cetățenii iranieni, este o chestiune de supraviețuire zilnică, iar pentru comunitatea internațională, un indicator al viitorului politic al unei țări-cheie din regiune.
