Ministerul Sănătății din Liban raportează că, de la începutul ofensivei, pe 2 martie, atacurile israeliene au ucis 3.269 de persoane și au rănit 9.840. Cifrele sunt în creștere vertiginoasă, iar agențiile umanitare avertizează asupra unei „catastrofe absolute” în sudul Libanului, pe măsură ce invazia terestră se intensifică și bombardamentele nu contenesc.
Contextul acestei decizii fără precedent este marcat de o serie de atacuri aeriene și de artilerie care au devastat sate întregi, inclusiv localități precum Bint Jbeil, Marjayoun și Nabatieh. Imaginile din teren arată coloane de fum gros ridicându-se deasupra dealurilor, iar drumurile sunt blocate de moloz și vehicule arse. Organizațiile internaționale, inclusiv Crucea Roșie și ONU, au cerut încetarea imediată a ostilităților și acces umanitar pentru a evacua răniții și a distribui ajutoare.
„Este o catastrofă umanitară fără precedent. Oamenii fug cu ce pot, lăsând în urmă case, recolte și animale. Mulți nu au unde să meargă, iar infrastructura din nord este deja suprasolicitată”, a declarat un purtător de cuvânt al UNICEF în Beirut.
Decizia Israelului de a ordona strămutarea forțată a aproximativ 1,2 milioane de oameni – estimare a populației din sudul Libanului – este văzută de analiști ca o încercare de a crea o zonă tampon și de a elimina prezența Hezbollah în apropierea graniței. Cu toate acestea, criticii subliniază că o astfel de măsură echivalează cu o curățare etnică și încalcă dreptul internațional umanitar, care interzice strămutarea forțată a civililor, cu excepția unor motive de securitate stringentă și doar pe perioada conflictului.
„Israelul nu poate transforma sudul Libanului într-un deșert populat doar de soldați. Civilii au dreptul să rămână în casele lor, iar forțele armate au obligația să îi protejeze”, a afirmat un expert în drepturile omului de la Amnesty International.
Pe fondul acestor evenimente, discuțiile de pace dintre Iran și SUA au fost suspendate, iar tensiunile regionale au atins cote maxime. Analiștii se întreabă dacă Israelul ar putea sabota un eventual acord între Washington și Teheran, iar controlul strâmtorii Hormuz rămâne un punct sensibil. În același timp, Hezbollah a promis că va riposta cu toate forțele, iar rachetele lansate asupra nordului Israelului au provocat deja victime și pagube materiale.
În ciuda avertismentelor internaționale, armata israeliană continuă să avanseze, iar ordinul de strămutare este considerat o tactică de război menită să slăbească moralul populației și să forțeze Hezbollah să iasă din ascunzători. Cu toate acestea, istoria arată că astfel de măsuri nu fac decât să adâncească ura și să prelungească conflictul.
Pentru locuitorii din sudul Libanului, aceasta este a doua oară în mai puțin de un an când sunt forțați să își părăsească locuințele. Mulți dintre ei abia se întorseseră după războiul din 2006. Acum, se îndreaptă din nou spre nord, în speranța de a găsi adăpost în școli, moschei sau tabere improvizate. „Nu mai avem nimic. Am pierdut totul de două ori. Nu știu dacă vom mai putea reveni vreodată”, spune un bărbat în vârstă, în timp ce își strânge copiii lângă el.
De ce este important:
Această strămutare forțată în masă reprezintă o încălcare gravă a dreptului internațional și ar putea constitui o crimă de război. Ea riscă să destabilizeze și mai mult o regiune deja fragilă, să provoace o criză umanitară de proporții și să împiedice orice șansă de pace pe termen scurt. În plus, reacția comunității internaționale va fi un test pentru credibilitatea instituțiilor globale în fața unor astfel de abuzuri.
