Este o rară bornă istorică, marcând prima dată din 1988 când un Knesset își încheie mandatul legal de patru ani. Din cauza sistemului politic extrem de volatil al Israelului, coalițiile guvernamentale fragile se prăbușesc frecvent prematur, ducând la alegeri anticipate. Pentru a pregăti dizolvarea, parlamentul a ținut o sesiune finală de votare maraton peste noapte. Printre legile adoptate, conform postului de stat Kan, s-a numărat Legea privind finanțarea partidelor, care deblochează fondurile reglementate de stat de care partidele politice au nevoie pentru a-și desfășura campaniile. Aceasta a confirmat data alegerilor din 27 octombrie în termeni legali.
Înainte de a intra în vacanță, coaliția dură a lui Netanyahu, cea mai naționalistă din istoria Israelului, a promovat și o serie de legi controversate pentru a-și asigura baza. „Blitz-ul legislativ” a inclus o amplă Lege a Comunicațiilor (adoptată cu 53-48), care desființează autoritățile independente de reglementare a mass-media în favoarea unei autorități de difuzare supravegheată de guvern. A fost aprobată și o legislație extrem de divizivă care scutește bărbații ultra-ortodocși de serviciul militar obligatoriu. Kan a notat că aceste mișcări au vizat satisfacerea partenerilor religioși și naționaliști ai coaliției lui Netanyahu, protejând guvernul de fracturare înainte de începerea campaniei.
Cu toate acestea, Netanyahu și aliații săi se confruntă cu o luptă dificilă pentru supraviețuire, în mijlocul furiei publice față de războiul nepopular împotriva Iranului. Un sondaj Kan a sugerat că partidul de guvernământ Likud este în urma opoziției, iar blocul lui Netanyahu rămâne cu mult sub majoritatea de 61 de locuri necesară pentru a guverna. Principala amenințare vine de la partidul centrist nou-înființat Yashar („Drept”) – condus de fostul șef militar Gadi Eisenkot – care a depășit Likud în sondajele recente. După închiderea Knesset-ului, liderul secular de dreapta Avigdor Liberman a declarat pe rețelele sociale: „Pe 27 octombrie, vom câștiga. Vom înlocui guvernul… și vom reconstrui țara.”
Această criză politică nu este doar o simplă schimbare de guvern, ci reflectă tensiuni profunde în societatea israeliană. Războiul din Gaza, care a început în octombrie 2023, a divizat opinia publică: pe de o parte, susținătorii lui Netanyahu cer o ofensivă totală împotriva Hamas, iar pe de altă parte, opoziția și familiile ostaticilor cer o încetare a focului și negocieri. Conflictul s-a extins și în Liban, unde Israelul a lansat atacuri împotriva Hezbollah, iar recentele confruntări cu Iranul au escaladat riscul unui război regional. Netanyahu, aflat sub acuzații de corupție în trei dosare separate, încearcă să-și mențină puterea prin manevre politice și legislative, dar popularitatea sa este în cădere liberă.
Dizolvarea Knesset-ului și convocarea alegerilor vin într-un moment în care Israelul se confruntă cu presiuni internaționale tot mai mari. Curtea Penală Internațională (CPI) investighează posibile crime de război în teritoriile palestiniene, iar Statele Unite, deși aliat tradițional, au criticat unele acțiuni ale guvernului Netanyahu. De asemenea, economia israeliană resimte costurile războiului: deficitul bugetar a crescut, iar investițiile străine au scăzut. Alegerile din octombrie vor fi, așadar, un test nu doar pentru Netanyahu, ci și pentru direcția în care se îndreaptă Israelul – spre o democrație mai autoritară sau spre o reconciliere internă și externă.
Partidul Yashar, condus de Eisenkot, un general respectat, promite o abordare mai pragmatică și mai puțin ideologică. Eisenkot a fost șeful Statului Major al armatei israeliene și este văzut ca un lider capabil să gestioneze crizele de securitate fără a escalada conflictele inutil. În schimb, Netanyahu mizează pe retorica naționalistă și pe frica de „amenințarea iraniană” pentru a-și mobiliza baza electorală. Cu toate acestea, sondajele arată că electoratul este obosit de război și de instabilitatea politică.
Un alt factor important este Legea privind scutirea ultra-ortodocșilor de serviciul militar, care a stârnit proteste masive în rândul israelienilor laici și ai celor care servesc în armată. Această lege este văzută ca o încercare a lui Netanyahu de a-și asigura sprijinul partidelor religioase, dar riscă să înstrăineze și mai mult electoratul moderat. De asemenea, Legea Comunicațiilor, care centralizează controlul asupra mass-media, este criticată de organizațiile pentru drepturile omului ca un atac la libertatea presei.
În concluzie, alegerile din octombrie 2025 vor fi decisive pentru viitorul Israelului. Dacă Netanyahu pierde, s-ar putea deschide calea unei coaliții de centru-stânga care să negocieze pacea cu palestinienii și să reducă tensiunile regionale. Dacă câștigă, Israelul ar putea continua pe calea actuală a conflictelor și a polarizării interne. Rămâne de văzut dacă electoratul israelian va alege stabilitatea sau continuarea războiului.
De ce este important:
Această criză politică din Israel nu este doar o simplă schimbare de guvern, ci un moment de răscruce care va influența întregul Orient Mijlociu. Deciziile luate de viitorul guvern israelian vor afecta direct conflictul israeliano-palestinian, relațiile cu Iranul și stabilitatea regională. De asemenea, modul în care Israelul își gestionează democrația internă – inclusiv libertatea presei și tratamentul minorităților – va fi un indicator pentru aliații săi occidentali. Pentru România și Europa, evoluțiile din Israel sunt relevante din cauza legăturilor diplomatice, economice și de securitate, precum și a impactului asupra fluxurilor de refugiați și a securității energetice. Urmărirea acestor alegeri este esențială pentru a înțelege direcția geopolitică a uneia dintre cele mai volatile regiuni ale lumii.
