Pe fondul acestor evenimente, forțele de menținere a păcii ale ONU în Liban (UNIFIL) au raportat joi, 5 iunie, moartea unui cască albastră și rănirea altora, în urma unor lovituri de mortar asupra poziției lor lângă Marjayoun, în sud-estul Libanului. Conform unei surse ONU care a cerut să rămână anonimă deoarece nu era autorizată să vorbească public, proiectilele păreau să fi provenit dinspre Hezbollah. Incidentul a avut loc exact în timp ce Israelul și Libanul negociau la Washington, punând sub semnul întrebării seriozitatea angajamentelor asumate.
Hezbollah, gruparea militantă și politică libaneză sprijinită de Iran, a vizat în mod constant instalații ale armatei israeliene în zonele învecinate. Comandantul Gardienilor Revoluției Iraniene, Esmail Qaani, a declarat joi, citat de mass-media de stat iraniană, că Israelul trebuie să se retragă la pozițiile de dinainte de război ca prim pas către o încetare a focului cu Libanul. Înainte ca SUA și Israelul să atace Iranul pe 28 februarie 2026, Israelul deținea cinci poziții dincolo de graniță, în Liban. Acum, ocupă mari părți din sudul țării, o extindere care înrăutățește perspectivele de pace.
Președintele libanez, Joseph Aoun, a declarat joi că încetarea focului va intra în vigoare în termen de 24 de ore de la aprobarea tuturor părților implicate, în special a Hezbollah. Însă un oficial al Hezbollah, care a cerut, de asemenea, anonimatul, a informat NPR că gruparea i-a comunicat președintelui libanez că nu va accepta niciun acord care nu începe cu retragerea Israelului din sudul Libanului. Pe de altă parte, ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a cerut crearea a ceea ce a numit o „zonă demilitarizată” în interiorul Libanului, în timp ce Israelul să-și păstreze capacitatea de a continua atacurile împotriva Hezbollah. Katz a subliniat că Israelul nu se va retrage din sud.
Această înțelegere fragilă de la Washington a fost negociată fără includerea directă a Hezbollah, pe care SUA o consideră organizație teroristă. Libanul a fost reprezentat de proprii oficiali, dar fără ca gruparea să aibă un loc la masă. Asta înseamnă că orice acord rămâne vulnerabil, pentru că Hezbollah controlează de facto mari porțiuni din sud și are capacitatea de a sabota sau ignora înțelegerile pe care nu le-a semnat.
Contextul regional complică și mai mult situația. Iranul a anunțat că nu va accepta o încetare a focului cu SUA și Israelul decât dacă există una în Liban. Această condiționalitate transformă conflictul israeliano-libanez într-un pivot al negocierilor mai largi dintre marile puteri și Teheran. De altfel, atacul din 28 februarie al SUA și Israelului asupra Iranului a fost un punct de cotitură, escaladând tensiunile și făcând și mai dificilă găsirea unei soluții diplomatice.
Pe lângă aspectele militare și geopolitice, există o dimensiune umană dramatică. Sudul Libanului a fost puternic afectat de conflicte repetate, iar populația civilă suferă de pe urma bombardamentelor, deplasărilor forțate și lipsei de perspective. De asemenea, forțele UNIFIL, care ar trebui să asigure stabilitatea, se află în linia focului, iar moartea unui pacificator subliniază riscurile pe care le implică misiunea.
În esență, acordul provizoriu semnat la Washington este mai degrabă un document de intenții decât o soluție reală. Fără retragerea Israelului, fără acceptarea Hezbollah și fără o garanție că Iranul va fi parte a ecuației, încetarea focului rămâne o iluzie. Conflictul pare să se îndrepte către o nouă fază de violență, iar comunitatea internațională privește cu îngrijorare cum două țări vecine, care au cunoscut deja prea mult sânge, nu reușesc să depășească neîncrederea și interesele divergente.
De ce este important:
Acest articol evidențiază complexitatea conflictului israeliano-libanez și modul în care acesta se intersectează cu tensiunile dintre SUA, Iran și Hezbollah. Fără o înțelegere care să includă toate părțile implicate, inclusiv grupări armate și actori statali, riscul unei escaladări regionale rămâne extrem de ridicat. Cititorii trebuie să conștientizeze că stabilitatea în Orientul Mijlociu depinde de soluții cuprinzătoare, nu de acorduri parțiale care ignoră realitățile de pe teren.
