În Gaza, situația este și mai gravă. Israelul controlează aproape tot ce intră și iese din acest teritoriu, iar blocada ilegală a dus la foamete în masă și la strămutarea forțată a populației. Asistăm la o criză umanitară fără precedent, iar comunitatea internațională pare adesea paralizată în fața acestei tragedii. Pe măsură ce tot mai mulți oameni din întreaga lume încep să conștientizeze amploarea genocidului din Gaza, Israelul a recurs la o strategie disperată: interzicerea accesului inspectorilor ONU și jurnaliștilor internaționali. Aceasta este o încercare transparentă de a împiedica lumea să afle adevărul despre crimele de război comise. Nu trebuie să uităm nici de cei mii de refugiați palestinieni cărora li se refuză în continuare dreptul la întoarcere, un drept fundamental garantat de dreptul internațional.
Decizia guvernului israelian de a-mi interzice mie și altor zece parlamentari britanici intrarea în țară nu este altceva decât o mică fereastră către autoritarismul la care palestinienii sunt supuși zilnic. Nu voi pierde somnul din cauza condamnării Israelului. Ceea ce deplâng cu adevărat este tratamentul dezgustător la adresa poporului palestinian. Ceea ce deplâng este refuzul Israelului de a permite libertatea de mișcare pentru mii de palestinieni în fiecare zi. Ceea ce deplâng este refuzul de a permite accesul inspectorilor ONU și al jurnaliștilor, protejându-se astfel de răspunderea pentru crimele de apartheid, ocupație și genocid.
Această interdicție nu este despre securitate, ci despre împiedicarea parlamentarilor britanici să viziteze Gaza și Cisiordania și despre oprirea lumii de a vedea realitatea. Guvernul israelian ne spune astfel tot ce trebuie să știm: nu vrea ca lumea să cunoască adevărul. Recurge la măsuri tot mai absurde și disperate pe măsură ce pierde sprijin la nivel global. Dar, mai presus de toate, această interdicție ne arată că nu trebuie să renunțăm în căutarea adevărului, a răspunderii și a justiției.
Decizia Israelului de a ne interzice accesul vine ca răspuns la măsura guvernului britanic de a impune sancțiuni asupra bunurilor provenite din colonii ilegale. Aceasta este o măsură binevenită și mult așteptată. Dreptul internațional este clar: în iulie 2024, Curtea Internațională de Justiție a decis că prezența Israelului în teritoriile palestiniene este ilegală și a impus obligații Regatului Unit de a nu sprijini sau asista această ocupație ilegală. Sancțiunile asupra bunurilor din colonii sunt un pas întârziat, dar necesar, care reflectă opoziția crescândă față de violența coloniștilor susținută de stat în Cisiordania. Isteria celor care se opun acestor sancțiuni demonstrează cât de multă impunitate s-a bucurat Israelul până acum.
Cu toate acestea, aceste sancțiuni sunt doar un prim pas. Obligațiile legale ale guvernului britanic depășesc simpla abținere de la asistența acordată coloniilor ilegale. Un pachet semnificativ de sancțiuni ar trebui să recunoască modul în care „bunurile din colonii” sunt integrate în economia israeliană mai largă. Aceasta înseamnă încetarea tuturor schimburilor comerciale și a tuturor formelor de sprijin care susțin prezența ilegală a Israelului în ansamblul său. De asemenea, reiterez cererea mea ca guvernul britanic să recunoască genocidul din Gaza, să pună capăt întregii cooperări militare – inclusiv vânzarea componentelor pentru avioanele F-35 și efectuarea zborurilor de supraveghere deasupra Gazei – și să răspundă apelurilor mele repetate pentru o anchetă publică privind complicitatea britanică.
Am pierdut numărul demonstrațiilor de solidaritate cu Palestina la care am participat. La fiecare dintre ele, port cu mine amintirile Palestinei. Mă străduiesc să citez cel puțin un palestinian în fiecare discurs pe care îl susțin. În mintea mea, este important să amplific experiențele trăite ale celor care îndură ocupația, apartheidul și genocidul. Libertatea lor este cea care este restricționată în mod flagrant – și libertățile lor sunt cele pe care trebuie să le apărăm. Guvernul israelian mă poate interzice, dar nu mă poate opri să expun adevărul: ei comit un genocid și nu voi înceta niciodată să militez până când nu va exista justiție pentru poporul palestinian.
În discuțiile despre Palestina, subliniem mereu poveștile de groază. Dar în vizitele mele în Palestina, am experimentat umanitatea, muzica, arta, poezia, bucuria și reziliența poporului palestinian. Nu am niciun interes să primesc un tur al apartheidului din partea guvernului israelian. Sunt, însă, neclintit în determinarea mea de a milita pentru singura cale către pace: încetarea ocupației. Au trecut mulți ani de când am vizitat Palestina. Indiferent ce face Israelul pentru a ne intimida și a ne reduce la tăcere, nu mi-am pierdut speranța că într-o zi mă voi putea întoarce să vizitez copiii pe care i-am întâlnit atunci – într-o Palestină liberă și independentă.
De ce este important:
Această interdicție impusă de Israel unor parlamentari britanici nu este un incident izolat, ci un simptom al unei strategii mai ample de suprimare a disidenței și de evitare a răspunderii internaționale. Într-un moment în care Curtea Internațională de Justiție a declarat ocupația israeliană ilegală, iar dovezile genocidului din Gaza devin tot mai copleșitoare, este crucial ca vocile critice să nu fie reduse la tăcere. Acest articol subliniază necesitatea ca guvernele și cetățenii din întreaga lume să rămână vigilenți și să continue să ceară responsabilitate, chiar și atunci când statele puternice încearcă să intimideze și să izoleze criticii. Solidaritatea internațională și presiunea publică rămân instrumente esențiale în lupta pentru drepturile omului și justiție în Palestina.
