Meciul a început în forță pentru Japonia. După doar patru minute, o combinație rapidă între Ao Tanaka și Keito Nakamura l-a găsit pe Kamada în careu, iar acesta a finalizat cu sânge rece de la distanță mică. A fost startul perfect pentru o echipă care, în primul meci, reușise să smulgă un egal spectaculos cu Olanda, 2-2. De data aceasta, japonezii nu au lăsat nimic la voia întâmplării. Presiunea a continuat, iar în minutul 31, Ueda a profitat de o ezitare a defensivei tunisiene, a pătruns în careu și a șutat puternic, la colțul lung, fără speranțe pentru portarul Aymen Dahmen.
Tunisia, care venise după o umilitoare înfrângere cu 5-1 în fața Suediei, părea complet descumpănită. Noul selecționer, Hervé Renard, numit în grabă după demiterea lui Sabri Lamouchi, nu a reușit să schimbe soarta echipei. Elevii săi au fost depășiți tehnic și tactic de o Japonie care a jucat un fotbal fluent, cu pase rapide și mișcări inteligente. Chiar și atunci când japonezii au ratat ocazii clare – o minge respinsă de pe linia porții de Dylan Bronn, o altă intervenție salvatoare a lui Dahmen –, senzația era că golurile sunt doar o chestiune de timp.
În repriza secundă, Japonia a continuat să domine. În minutul 69, Junya Ito a primit o pasă perfectă în adâncime, a scăpat singur cu portarul și a finalizat cu un șut plasat. A fost momentul care a pecetluit soarta meciului. Dar Ueda nu s-a oprit aici. În minutul 83, același Ueda a înscris cu o lovitură de cap superbă, dintr-o centrare venită din flancul drept, stabilind scorul final, 4-0. O dublă care l-a consacrat drept unul dintre cei mai periculoși atacanți ai turneului.
Victoria nu doar că o menține pe Japonia în lupta pentru calificare, dar le oferă jucătorilor încredere înaintea ultimului meci din grupă, împotriva Suediei. Olanda, cu același număr de puncte, va întâlni Tunisia, care joacă doar pentru onoare. Pentru „Samuraii Albaștri”, calificarea în optimi este la îndemână, dar nu este încă asigurată. Totul se va decide în ultima rundă, iar Japonia știe că o victorie sau măcar un egal o duce mai departe.
Pe de altă parte, Tunisia trăiește un adevărat coșmar. După ce a fost spulberată de Suedia, acum a fost dominată categoric de Japonia. Hervé Renard, un antrenor cu experiență pe banca unor naționale africane, are o misiune aproape imposibilă: să redreseze o echipă care pare să-și fi pierdut complet busola. Cu zero puncte și golaverajul -8, tunisienii sunt deja eliminați, iar ultimul meci cu Olanda va fi doar o formalitate.
Meciul de sâmbătă a fost și un prilej de sărbătoare pentru Cupa Mondială, care a ajuns la borna simbolică de 1.000 de partide. Japonia a cinstit această bornă cu o prestație de excepție, demonstrând că fotbalul asiatic este tot mai puternic. Ueda, Kamada, Ito – toți au fost la înălțime, iar antrenorul Hajime Moriyasu poate fi mândru de echipa sa.
Pentru fani, a fost un spectacol total. Goluri frumoase, ocazii ratate, intervenții spectaculoase ale portarilor – un meci care a avut de toate. Dar, dincolo de rezultat, rămâne impresia că Japonia joacă un fotbal modern, rapid și eficient, care o poate duce departe în acest turneu. Iar Tunisia? Va trebui să-și regândească strategia, să-și reconstruiască încrederea și să privească spre viitor. Pentru că, în fotbal, ca și în viață, după o cădere urmează întotdeauna o revenire.
De ce este important:
Victoria Japoniei cu 4-0 în fața Tunisiei nu este doar un rezultat de senzație, ci și un semnal de alarmă pentru restul echipelor din grupă. Japonia demonstrează că poate face față cu succes atât echipelor europene (egalul cu Olanda), cât și celor africane (victoria clară cu Tunisia). În plus, meciul a marcat cea de-a 1.000-a partidă din istoria Cupei Mondiale, un moment simbolic care subliniază longevitatea și popularitatea acestui turneu. Pentru Japonia, calificarea în optimi este acum la îndemână, iar pentru Tunisia, eliminarea prematură este o lecție dureroasă despre cât de importantă este pregătirea și stabilitatea la cel mai înalt nivel. Urmărim cu interes ultima rundă a grupei F, care va decide soarta echipelor.
