Vance a făcut apel la Israel să permită negocierilor să-și urmeze cursul și să „acorde un pic de credit Statelor Unite ale Americii, care au fost un partener incredibil pentru guvernul israelian de mult timp”. Declarația sa reprezintă cel mai recent exemplu al abordării neobișnuit de dure – cel puțin retoric – a administrației Trump față de Israel, a cărui ocupație continuă și operațiunile militare din sudul Libanului au amenințat în repetate rânduri să deraieze un acord mai durabil pentru încheierea războiului cu Iranul.
În zilele recente, Trump a criticat regulile de angajament ale Israelului, despre care observatorii de război spun că duc la un număr mare de victime civile, cerând reținere în conflictul cu Hezbollah. „Nu trebuie să dărâmi un bloc de apartamente de fiecare dată când cauți pe cineva, pentru că în acele blocuri locuiesc mulți oameni, și nu toți sunt Hezbollah”, a spus Trump.
În cadrul unei conferințe de presă ulterioare, Vance a continuat apărarea memorandumului cu Iranul, care deschide Strâmtoarea Hormuz, ridică blocada navală americană asupra porturilor iraniene și promite încetarea luptelor pe toate fronturile, inclusiv în Liban. Mai mulți democrați de top – și câțiva republicani – au spus că acordul inițial pare să favorizeze Teheranul, susținând că războiul nu a adus concesii semnificative care nu ar fi putut fi obținute în runde anterioare de diplomație.
Vance a susținut că, deși mai multe probleme rămân nerezolvate, războiul administrației Trump a creat circumstanțe mai favorabile pentru SUA. Acestea includ degradarea capacității nucleare a Iranului, slăbirea armatei convenționale și afectarea economiei iraniene. Vicepreședintele a prezentat războiul ca pe o victorie, indiferent dacă negocierile viitoare, care ar putea începe chiar în weekend, vor avea succes. „Dacă iranienii nu își schimbă comportamentul, armata și programul lor nuclear sunt tot distruse. Dacă își schimbă comportamentul, atunci vor avea o relație transformatoare cu Orientul Mijlociu, iar Orientul Mijlociu va avea o relație transformatoare cu poporul iranian. Aceasta este o victorie pentru poporul american și pentru președintele Statelor Unite, indiferent de opțiunea pe care iranienii o vor alege în cele din urmă”, a spus Vance.
Acordul include scutiri imediate de sancțiuni pentru industria combustibililor fosili a Iranului, cu promisiuni din partea SUA și a partenerilor regionali de a crea un fond de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari, de a negocia deblocarea activelor iraniene și de a ridica toate sancțiunile rămase. De asemenea, acordul inițial prevede ca Iranul să-și dilueze stocul de uraniu îmbogățit „la fața locului”, dar lasă întrebări legate de viitorul programului nuclear iranian fără răspuns, amânând problema pentru 60 de zile de negocieri.
Vance s-a declarat încrezător că Iranul va fi dispus să-și schimbe pozițiile de mult înrădăcinate privind programul său nuclear, acceptând eventual un regim de inspecții dacă Washingtonul va folosi sancțiunile și fondurile înghețate ca pârghii. Memorandumul nu abordează nici programul de arme balistice al Iranului, nici sprijinul acordat proxy-urilor din regiune, probleme esențiale atât pentru Israel, cât și pentru șoimii iranieni din SUA. Vance a sugerat că speră ca negocierile să ducă la un acord care să împiedice Iranul să construiască „tipul de rachete care pot amenința în mod larg întreaga lume”.
Cu toate acestea, la fel ca Trump cu o zi înainte, vicepreședintele s-a distanțat de promisiunile anterioare ale administrației de a distruge capacitățile de arme balistice ale Iranului. „Nu poți spune unei țări, fie Israel, fie Iran, că nu are voie să aibă nicio formă de autoapărare”, a spus el. Memorandumul nu include nici angajamente legate de administrarea viitoare a Strâmtorii Hormuz și nici nu exclude impunerea de taxe de către Iran. Vance a spus că orice acord viitor va fi despre „asigurarea că strâmtorile nu vor mai fi folosite niciodată ca un punct de sufocare pentru economia globală”.
De ce este important:
Această declarație a lui JD Vance marchează o schimbare semnificativă în retorica administrației Trump față de Israel, un aliat tradițional al SUA. Prin sublinierea limitelor puterii militare și a necesității diplomației, Vance indică o posibilă reorientare a politicii externe americane, care ar putea avea implicații majore pentru stabilitatea Orientului Mijlociu. Acordul cu Iranul, deși controversat, deschide calea pentru o reducere a tensiunilor și pentru reconstrucția economică a regiunii, dar lasă nerezolvate probleme cheie precum programul nuclear și armele balistice. Pentru cititorii români, acest subiect este relevant deoarece reflectă dinamica geopolitică globală care influențează securitatea energetică, prețurile petrolului și relațiile internaționale, inclusiv poziția României ca membru NATO și partener al SUA.
