Acordul, negociat în secret timp de luni de zile, prevede încetarea focului între Israel și Hezbollah, gruparea armată libaneză susținută de Iran, și retragerea treptată a forțelor israeliene din teritoriile ocupate din sudul Libanului. În schimb, Hezbollah ar urma să se retragă la nord de râul Litani, o linie stabilită prin Rezoluția 1701 a ONU din 2006, care nu a fost niciodată pe deplin respectată. Cu toate acestea, oficialii israelieni au declarat deja că sunt în discuții cu SUA pentru a continua desfășurarea trupelor lor în sudul Libanului, ceea ce alimentează neîncrederea localnicilor.
„Nu cred că israelienii vor pleca cu adevărat. Au spus că vor rămâne până când Hezbollah va fi dezarmat, dar Hezbollah nu va depune armele. Și atunci? Vom rămâne cu ocupația pentru totdeauna?”, se întreabă Fatima, o profesoară din orașul Nabatieh, care a fost nevoită să-și evacueze familia de două ori în ultimul an. Nabatieh, un oraș strategic situat la aproximativ 10 kilometri de granița cu Israelul, a fost ținta unor bombardamente intense în ultimele luni, iar multe clădiri sunt acum ruine. „Am pierdut totul. Casa mea, școala unde predam, grădina bunicii. Și acum vine un acord care nu schimbă nimic pe teren”, adaugă ea cu amărăciune.
Scepticismul locuitorilor este întemeiat pe o istorie lungă de promisiuni încălcate și acorduri eșuate. Din 2006, când Rezoluția 1701 a fost adoptată, armata libaneză și forțele ONU (UNIFIL) au fost desfășurate în sud, dar Hezbollah a continuat să-și mențină prezența și să construiască infrastructură militară. Israelul, la rândul său, a efectuat raiduri regulate și a ocupat puncte strategice, invocând securitatea. „Fiecare acord este doar o pauză. Oamenii de aici știu că adevărata pace nu vine de la Washington sau Teheran, ci de la o soluție politică reală care să abordeze cauzele profunde ale conflictului”, explică dr. Rami Khoury, analist politic la Universitatea Americană din Beirut.
Un alt motiv de îngrijorare este implicarea directă a SUA și Iranului, două puteri regionale cu interese divergente. În timp ce Washingtonul încearcă să-și consolideze influența în Orientul Mijlociu și să asigure securitatea Israelului, Teheranul vede Libanul ca pe o piesă centrală în strategia sa de descurajare. „Acordul este mai mult despre gestionarea conflictului decât despre rezolvarea lui. Ambele părți vor să evite o escaladare majoră, dar nu sunt dispuse să facă concesii reale”, afirmă Layla al-Husseini, jurnalistă libaneză specializată în relații internaționale.
Pentru locuitorii din sud, această dinamică se traduce prin incertitudine zilnică. În sate precum Aita al-Shaab, Bint Jbeil sau Marjayoun, oamenii încearcă să-și reia viața, dar cu un ochi pe cer și urechea la zvonuri. „Nu mai avem încredere în nimeni. Nici în guvernul nostru, nici în ONU, nici în americani. Singura certitudine este că, dacă va fi nevoie, vom lupta din nou pentru pământul nostru”, spune un tânăr care refuză să-și dea numele, de teama represaliilor.
Pe de altă parte, există și voci care văd în acord o oportunitate, oricât de fragilă. „Poate că de data aceasta va fi diferit. Poate că presiunea internațională va forța ambele părți să respecte termenii. Nu putem trăi pentru totdeauna în război”, spune un comerciant din orașul Tyre, care preferă să rămână anonim. Cu toate acestea, chiar și el recunoaște că este greu să fii optimist când vezi cum casele vecinilor sunt încă în ruine și cum armata israeliană patrulează la doar câțiva kilometri distanță.
În timp ce diplomații își freacă mâinile la Geneva sau New York, realitatea de pe teren este mult mai sumbră. Potrivit ONU, peste 100.000 de persoane au fost strămutate din sudul Libanului în ultimul an, iar infrastructura este devastată. Școlile, spitalele și rețelele de apă au fost grav avariate, iar reconstrucția va dura ani de zile. „Nu avem nevoie de acorduri, avem nevoie de apă, electricitate și locuri de muncă. Dar nimeni nu vorbește despre asta”, spune un activist local.
Analizând situația, experții subliniază că acordul SUA-Iran este doar o parte a unui puzzle mult mai complex. „Fără o soluție pentru problema palestiniană, fără o încetare a focului în Gaza și fără un angajament real al Israelului de a se retrage din teritoriile ocupate, orice acord va fi temporar”, avertizează dr. Khoury. În plus, Hezbollah rămâne o forță militară puternică, iar Iranul nu va renunța ușor la influența sa în Liban.
Pentru moment, locuitorii din sudul Libanului continuă să trăiască între speranță și teamă. „Nu știm ce va aduce ziua de mâine. Poate că acordul va funcționa, poate că nu. Dar un lucru este sigur: nu ne vom lăsa pământul. Am rezistat atâția ani, vom rezista și acum”, conchide Abu Hassan, în timp ce își strânge recolta de măsline, singurul lucru care îi mai aduce un strop de normalitate.
