Maxwell, în vârstă de 63 de ani, ispășește în prezent o pedeapsă de 20 de ani de închisoare pentru complicitate la recrutarea și abuzul sexual al unor minore, într-un dosar care a șocat opinia publică internațională. Alături de Epstein, finanțistul decedat, Maxwell a fost acuzată că a facilitat întâlniri între acesta și adolescente, între anii 1994 și 2004, într-un adevărat sistem de exploatare sexuală. Condamnată de un juriu în decembrie 2021 pentru cinci capete de acuzare, ea a încercat ulterior să răstoarne verdictul, dar Curtea de Apel a confirmat decizia în 2024, iar Curtea Supremă a refuzat să ia în considerare un ultim recurs în octombrie anul trecut.
În ciuda acestor eșecuri, Maxwell a ales să se reprezinte singură și a depus o petiție în baza Secțiunii 2255, un mecanism legal federal care permite condamnaților să conteste sentințele pe motive de neconstituționalitate sau erori procedurale. Petiția sa, descrisă de judecătorul Engelmayer drept „lungă și incoerentă”, s-a bazat în mare parte pe documente recent desecretizate în temeiul Legii privind transparența dosarelor Epstein (EFTA), o lege adoptată în noiembrie 2025 cu sprijin aproape unanim în Congres, care a forțat Departamentul de Justiție să facă publice o serie de fișiere legate de caz.
Maxwell a susținut că aceste materiale demonstrează încălcarea drepturilor sale constituționale la proces și la sentință, afirmând că procurorii au ascuns probe care ar fi putut să o absolve. Însă judecătorul Engelmayer, care nu a prezidat procesul original din 2021, a ajuns la concluzia opusă. În opinia sa, documentele nu doar că nu o exonerează, ci dimpotrivă, o incriminează și mai mult. „În măsura în care sunt relevante, departe de a o absolvi, acestea o incriminează sau întăresc corectitudinea deciziilor legale pe care Maxwell le contestă”, a scris el în hotărâre.
Unul dintre cele mai interesante aspecte subliniate de judecător este o contradicție evidentă în propriile declarații ale lui Maxwell. În petiția sa, ea a susținut că, în ceea ce privește majorarea pedepsei – aplicată deoarece procurorii au argumentat că a avut un rol de lider în schema lui Epstein –, ea „părăsise în mare măsură” gospodăria lui Epstein până în 2002. Totuși, într-un interviu acordat în iulie 2025 adjunctului procurorului general Todd Blanche, Maxwell a descris cum a continuat să administreze proprietățile și personalul lui Epstein ani mai târziu. Această discrepanță a fost folosită de judecător pentru a sublinia lipsa de credibilitate a argumentelor sale.
De asemenea, Maxwell a invocat faptul că a fost vizată în mod nedrept, în timp ce alți asociați ai lui Epstein nu au fost acuzați. Judecătorul a remarcat însă că Maxwell nu a implicat nicio altă persoană în schema de abuz sexual asupra minorilor și nici măcar nu recunoaște vinovăția lui Epstein în propria petiție. Această poziție, a explicat el, subminează complet argumentul conform căruia ar fi fost tratată inegal.
Engelmayer a descris cazul împotriva lui Maxwell drept „epitomul unei urmăriri penale virtuoase”, o formulare rar folosită în hotărârile judecătorești, care subliniază soliditatea probelor și corectitudinea procedurii. Mai mult, el a certificat că orice apel împotriva deciziei sale „nu ar fi făcut cu bună-credință”, un semnal clar că Maxwell nu mai are practic nicio șansă de a-și schimba soarta juridică.
Această decizie vine într-un context mai larg, în care dosarul Epstein continuă să genereze valuri de controverse și dezbateri publice. De la moartea lui Epstein în 2019, în circumstanțe suspecte, într-o închisoare din New York, numeroase persoane au fost anchetate sau au fost făcute publice detalii șocante despre rețeaua sa de influență și abuzuri. Legea EFTA, adoptată recent, a fost văzută ca o victorie a transparenței, dar și ca o sursă de noi tensiuni, deoarece multe dintre documentele eliberate conțin informații despre persoane publice, iar unii susțin că acestea au fost folosite în mod tendențios.
Pentru Maxwell, însă, aceste documente nu au fost salvarea pe care o spera. Avocații săi, deși ea a ales să se reprezinte singură în această etapă, au încercat anterior să obțină o reducere a pedepsei, invocând condițiile din închisoare și problemele de sănătate. Toate aceste încercări au eșuat, iar acum, cu această decizie definitivă, rămâne doar posibilitatea teoretică a unui recurs la Curtea Supremă, care însă a refuzat deja să intervină în caz.
Impactul acestei hotărâri depășește însă cazul individual al lui Maxwell. Ea reconfirmă faptul că sistemul judiciar american tratează cu maximă seriozitate infracțiunile de abuz sexual asupra minorilor și că nici măcar persoanele cu resurse și conexiuni nu pot scăpa de răspundere. De asemenea, ea aruncă o lumină asupra limitelor eforturilor de a folosi documente desecretizate pentru a răsturna condamnări definitive, subliniind că transparența nu înseamnă automat exonerare.
În timp ce Maxwell își va continua pedeapsa, cu o eliberare posibilă abia în 2037, această decizie reprezintă un punct final juridic aproape complet. Rămâne de văzut dacă vor apărea noi dezvăluiri care să schimbe percepția publică, dar din punct de vedere legal, capitolul Maxwell pare închis. Pentru victimele lui Epstein și ale rețelei sale, această confirmare a condamnării este o formă de justiție, chiar dacă întârziată.
De ce este important:
Această decizie a judecătorului federal Paul Engelmayer este crucială deoarece închide definitiv ultima cale legală prin care Ghislaine Maxwell încerca să-și anuleze condamnarea pentru complicitate la abuzuri sexuale asupra minorilor. Ea demonstrează că documentele desecretizate prin Legea privind transparența dosarelor Epstein, deși importante pentru dezvăluirea adevărului, nu pot fi folosite pentru a răsturna o condamnare bazată pe probe solide. Mai mult, hotărârea întărește principiul că nimeni nu este mai presus de lege, indiferent de statutul social sau de conexiunile politice, și oferă o satisfacție morală victimelor, confirmând că sistemul judiciar american funcționează corect în cazuri de o asemenea gravitate.
