Adresându-se parlamentului joi, Starmer a declarat că guvernul este „profund și sincer regret” față de „fiecare persoană afectată”. „Statul nu a făcut suficient pentru a proteja mamele, copiii și familiile de suferință, iar pentru această eșec sistemic îmi cer cu adevărat iertare”, a spus el.
Discursul lui Starmer a venit la câteva săptămâni după ce Biserica Anglicană și-a cerut scuze pentru rolul său în adopțiile forțate, în special pentru administrarea „căminelor pentru mame și copii”, unde femeile însărcinate erau trimise – adesea împotriva voinței lor – pentru a fi separate de copiii lor. Un comitet parlamentar a recomandat o scuză oficială a guvernului acum patru ani, după ce o investigație a descoperit nenumărate abuzuri împotriva mamelor.
Australia și-a cerut scuze pentru propria istorie a adopțiilor forțate în 2013, urmată de Irlanda în 2021. În Marea Britanie, Starmer a recunoscut că practica era înrădăcinată sistemic „în autoritățile locale, în instituțiile voluntare și religioase, precum și în serviciile de sănătate și asistență socială”. El a spus că guvernul va cheltui 4 milioane de lire sterline (5,3 milioane de dolari) pentru a ajuta oamenii să acceseze dosarele de adopție, pentru a finanța servicii secundare care lucrează la reunirea rudelor și pentru a sprijini cercetarea care documentează efectele pe termen lung asupra victimelor.
Comitetul parlamentar din 2022 a documentat tratamentul „inumane” și „crud” al viitoarelor mame. Practicile includeau reținerea deliberată a analgezicelor în timpul travaliului și după naștere pentru a „pedepsi” femeile, precum și smulgerea bebelușilor de la mamele care plângeau. „Ai învățat lecția acum?” i-a spus un doctor unei femei în timp ce era în travaliu, potrivit mărturiilor. O altă supraviețuitoare și-a amintit că un doctor a spus că „ar trebui să fie sterilizată, pentru că trebuie să fie o nimfomană”.
Deși avortul a fost legalizat în Anglia, Scoția și Țara Galilor în 1967, femeile s-au confruntat cu bariere în acces, inclusiv medici care refuzau să ofere serviciul. În declarația Bisericii Anglicane de luna trecută, arhiepiscopul de Canterbury, Sarah Mullally, și-a cerut scuze pentru „durerea, rușinea și indignitatea” impuse mamelor și copiilor. „Rușinea pe care ați fost făcuți să o simțiți a fost greșită… Mai degrabă, ne este profund rușine că acest lucru s-a întâmplat oamenilor aflați în grija comunităților creștine”, a spus ea.
Starmer a subliniat că „rușinea este asupra statului și a tuturor celor care au fost responsabili pentru aceasta”. Scuzele sale vin într-un moment în care guvernul britanic încearcă să abordeze nedreptățile istorice, iar acest caz a redeschis dezbateri despre rolul instituțiilor religioase și al statului în viața privată a cetățenilor.
Impactul adopțiilor forțate a fost devastator. Mamele au fost stigmatizate, iar copiii au crescut fără să-și cunoască originile. Mulți dintre cei adoptați au suferit de traume psihologice, iar încercările de a-și găsi familiile biologice au fost adesea blocate de birocrație. Organizațiile de sprijin pentru victime au salutat scuzele, dar au cerut măsuri concrete, nu doar cuvinte.
„Este un pas important, dar nu suficient”, a declarat un reprezentant al unei asociații de adoptați. „Avem nevoie de despăgubiri și de acces real la dosare, nu doar de promisiuni.” Guvernul a anunțat că va aloca fonduri pentru a facilita accesul la arhive și pentru a sprijini cercetări academice, dar criticii spun că suma este insuficientă.
În context internațional, Marea Britanie se alătură astfel altor state care și-au asumat responsabilitatea pentru astfel de practici. Australia a oferit despăgubiri victimelor, iar Irlanda a înființat o comisie de anchetă. Rămâne de văzut dacă Londra va urma același drum.
De ce este important:
Această scuză oficială reprezintă un moment de cotitură în recunoașterea abuzurilor sistematice comise de stat și biserică împotriva femeilor vulnerabile. Ea deschide calea pentru posibile reparații și pentru o mai mare transparență în accesul la dosarele de adopție. De asemenea, subliniază necesitatea de a proteja drepturile reproductive și de a preveni repetarea unor astfel de practici inumane. Într-o eră în care justiția istorică devine tot mai importantă, gestul lui Starmer poate servi drept model pentru alte națiuni care încă nu și-au asumat trecutul.
