Într-un comunicat publicat miercuri de agenția oficială nord-coreeană KCNA, Kim Yo Jong a spus: „În ceea ce privește știrile recente de la Washington despre comunicarea dintre liderii Coreei de Nord și Statelor Unite, sunt complet ignorantă în această privință și este probabil singura chestiune legată de politica externă a conducerii noastre de vârf de care nu am cunoștință.” Această declarație a fost menită să risipească orice speculație privind o reluare a dialogului la nivel înalt, într-un moment în care relațiile bilaterale sunt extrem de tensionate.
Trump, care și-a construit o parte din imaginea politică pe relația personală cu Kim Jong Un, a declarat luni reporterilor că a fost în contact cu liderul nord-coreean și că acesta a fost „foarte pozitiv” în răspunsul la propunerea sa de discuții. „Kim Jong Un m-a tratat întotdeauna cu mare respect. Îl înțeleg. El mă înțelege pe mine”, a spus Trump. Aceste afirmații au fost făcute după ce a fost presat de jurnaliști să clarifice dacă recentele sale gesturi de apropiere față de Phenian, precum și resentimentele publice față de Seul, au dus la vreun progres concret în negocieri.
Contextul acestor declarații este unul complex. Trump a exprimat în repetate rânduri frustrarea față de refuzul Coreei de Sud de a contribui la eforturile militare americane în războiul împotriva Iranului. Duminică, el a ordonat Pentagonului să reducă semnificativ exercițiile militare comune cu Seulul, care găzduiește aproximativ 28.500 de soldați americani, o moștenire a războiului coreean din 1950-1953, care s-a încheiat cu un armistițiu, dar fără o concluzie definitivă a conflictului. Trump a declarat luni că soldații americani se află în Coreea de Sud „pentru a vă proteja de Kim Jong Un, vecinul vostru de alături, iar voi nu ne ajutați într-o operațiune militară foarte ușoară în Iran. Este ciudat.”
Președintele american a pus sub semnul întrebării și utilitatea altor alianțe militare de lungă durată, inclusiv NATO, pe care a presat-o să sprijine războiul din Iran și să plătească pentru protecția pe care Washingtonul o oferă statelor membre. Trump a afirmat că, în primul său mandat, a convins Coreea de Sud să plătească 3 miliarde de dolari pe an pentru prezența trupelor americane și că intenționează să mărească această sumă. „Deci eram plătiți. Am fi fost plătiți mult mai mult”, a spus el. „Dar nu putem să ne plimbăm și să protejăm toate aceste țări, mai ales când ele nu sunt acolo să ne ajute.”
Aceste declarații vin pe fondul unei istorii complicate între Trump și Kim. La începutul primului său mandat, Trump a amenințat Coreea de Nord, amintindu-i lui Kim că Statele Unite posedă o capacitate nucleară mult superioară. În 2018, el a scris pe Twitter: „Oare cineva din regimul lui, epuizat și flămând, îi poate spune că și eu am un buton nuclear, dar este mult mai mare și mai puternic decât al lui?” Șase luni mai târziu, Trump și Kim s-au întâlnit față în față la Singapore, o întâlnire istorică descrisă ca un acord privind „denuclearizarea completă” a peninsulei coreene. S-au întâlnit din nou în 2019, inclusiv într-un moment dramatic la Zona Demilitarizată Coreeană (DMZ), unde Trump a devenit primul președinte american care a trecut granița în Coreea de Nord.
Cu toate acestea, analiștii subliniază că curtarea lui Kim de către Trump nu a adus rezultate concrete. Coreea de Nord și-a extins capacitățile de rachete și nucleare și și-a consolidat alianța cu Rusia, chiar trimițând zeci de mii de soldați să lupte alături de Moscova în războiul din Ucraina. Această realitate contrastează puternic cu optimismul afișat de Trump în legătură cu relația sa personală cu Kim. De asemenea, declarația lui Kim Yo Jong subliniază că Phenianul nu vede nicio schimbare fundamentală în politica americană, pe care o consideră în continuare „ostilă”.
În plus, există o componentă internă importantă. Trump folosește adesea relația cu Kim pentru a-și consolida imaginea de lider capabil să gestioneze crizele internaționale, în timp ce se confruntă cu critici pe plan intern. Pe de altă parte, Kim Jong Un folosește aceste tentative de apropiere pentru a-și întări poziția în fața propriului popor și pentru a obține concesii fără a face compromisuri reale. Este un joc de șah geopolitic în care fiecare mișcare este calculată cu atenție.
În acest context, negarea lui Kim Yo Jong nu este doar o simplă dezmințire, ci un semnal clar că Phenianul nu este interesat de o reluare a dialogului în condițiile actuale. De asemenea, ea subliniază că SUA nu au renunțat la politica de presiune și sancțiuni, ceea ce face imposibilă orice discuție constructivă. Este o poziție fermă, care arată că regimul nord-coreean rămâne neclintit în fața presiunilor externe, chiar și atunci când acestea vin de la un președinte american care se laudă cu o relație specială cu liderul său.
Pe de altă parte, declarațiile lui Trump despre Coreea de Sud și Iran adaugă un strat suplimentar de complexitate. El pare să folosească relația cu Kim ca pe o monedă de schimb în negocierile cu Seulul, încercând să obțină concesii financiare și militare. Această abordare tranzacțională a fost o caracteristică a politicii sale externe, dar în cazul Coreei de Nord, ea nu a produs decât o stagnare a procesului de denuclearizare și o consolidare a alianței nord-coreene cu Rusia.
În plus, reducerea exercițiilor militare comune cu Coreea de Sud este văzută de unii analiști ca o concesie tacită făcută Phenianului, dar și ca o slăbire a posturii de descurajare a alianței americano-sud-coreene. Aceasta ar putea avea consecințe pe termen lung asupra securității regionale, mai ales într-un moment în care Coreea de Nord își testează în mod regulat rachetele și își extinde arsenalul nuclear.
În concluzie, declarația lui Kim Yo Jong reprezintă o lovitură puternică pentru narațiunea lui Trump despre o relație apropiată cu liderul nord-coreean. Ea arată că, în ciuda aparențelor, nu există niciun canal de comunicare activ între cele două țări, iar politica SUA este percepută ca fiind în continuare ostilă. Această situație nu face decât să adâncească impasul diplomatic și să crească riscul unei escaladări accidentale, într-o regiune deja extrem de tensionată.
De ce este important:
Această dezmințire a lui Kim Yo Jong este crucială pentru înțelegerea stadiului actual al relațiilor dintre SUA și Coreea de Nord. Ea demonstrează că afirmațiile lui Trump despre dialogul cu Kim Jong Un sunt fie exagerate, fie complet nefondate, ceea ce ridică întrebări serioase despre credibilitatea președintelui american în politica externă. Mai mult, ea subliniază că Phenianul nu este dispus să reia negocierile atâta timp cât Washingtonul menține sancțiuni și o politică ostilă. Această poziție fermă are implicații directe asupra securității regionale, mai ales în contextul consolidării alianței nord-coreene cu Rusia și al extinderii programului nuclear. Pentru România și Europa, aceasta înseamnă că tensiunile din Asia de Est rămân o sursă de instabilitate globală, cu potențiale efecte asupra echilibrului de putere internațional și asupra relațiilor transatlantice.
