Într-un moment de maximă tensiune geopolitică și incertitudine internă, Statele Unite se confruntă cu o realitate politică paradoxală: publicul american este din ce în ce mai nemulțumit de implicarea într-un nou război în Orientul Mijlociu, însă clasa politică de la Washington pare paralizată, incapabilă sau neînclinată să acționeze pentru a opri escaladarea conflictului. La exact o lună de la debutul ostilităților, inițiate prin loviturile coordonate ale SUA și Israelului asupra Iranului în data de 28 februarie, peisajul politic american este marcat de o diviziune profundă și de o inerție legislativă care contrastează izbitor cu sentimentele populației.
Războiul, care a început cu atacuri aeriene țintite asupra infrastructurii militare și nucleare iraniene, a declanșat imediat o serie de efecte secundare devastatoare pentru economia globală, cel mai vizibil fiind creșterea abruptă a prețurilor la carburanți. Această realitate economică imediată a „frământat”, conform unui val recent de sondaje, opinia publică americană, obișnuită să vadă în conflictele din Orientul Mijlociu o sursă perpetuă de instabilitate economică și umanitară. Cu toate acestea, capacitatea legislativului de a exercită un control efectiv asupra executivului pare să fie blocată în mecanismele partizane.
Mai devreme în această săptămână, Senatul american a oferit o demonstrație clară a acestei impasuri. A doua încercare de a adopta o rezoluție privind Puterile de Război (War Powers Resolution) a eșuat, repetând scorul din 4 martie. Votul, care a avut loc în camera controlată de republicani, s-a încheiat cu 53 de voturi împotriva și 47 pentru, subliniind liniile de demarcație partizane. Aproape toți senatorii au votat conform directivelor de partid, cu excepția notabilă a republicanului Rand Paul, care s-a alăturat democraților în favoarea limitării puterilor prezidențiale, și a democratului Jon Fetterman, care a votat împotriva rezoluției. Această rigiditate politică arată că, deși războiul este nepopular, loialitatea față de președintele Donald Trump sau față de agenda politică a partidului rămâne factorul determinant pentru majoritatea legislatorilor.
În paralel, în Camera Reprezentanților, controlată de asemenea la limită de republicani, situația este la fel de complexă. Deși se zvonește că democrații ar avea suficiente voturi pentru a trece propria versiune a rezoluției privind Puterile de Război, conducerea partidului a ezitat să programeze un vot. Jamal Abdi, președintele Consiliului Național Iranian American, a oferit o analiză perspicace a acestei situații, sugerând că există o reținere strategică din partea democraților. Se pare că aceștia preferă să mențină o „opoziție simbolică” fără a forța membrii partidului să ia o poziție clară și riscantă. Abdi a explicat pentru Al Jazeera că mulți membri ai Congresului se află într-o poziție dificilă, prinși între presiunile lobby-ului pro-Israel și realitatea că acest război este extrem de nepopular în rândul electoratului. Mai mult, există calculul cinic că președintele Trump suferă politic, „sângerează” în sondaje, iar opoziția nu dorește să oprească această sângerare politică prin acțiuni care ar putea fi interpretate greșit.
La aproape o lună de la începutul conflictului, administrația Trump nu a reușit să articuleze un obiectiv final clar sau o strategie de ieșire din război. Discursul oficial se concentrează pe „degradarea” capacităților militare iraniene și pe asasinarea unor oficiali de rang înalt, însă observatorii avertizează că războiul a intrat într-o fază de uzură care, paradoxal, pare să favorizeze Iranul. Directorul Informațiilor Naționale, Tulsi Gabbard, a confirmat că regimul de la Teheran rămâne intact, deși degradat, sugerând o situație de impas strategic.
Sondajele de opinie continuă să reflecte o dezaprobare masivă. Un sondaj Reuters/Ipsos a arătat că 61% din americani dezaprobă războiul, comparativ cu doar 35% care îl aprobă. Ratingul de aprobare al lui Trump a scăzut la 36%, cel mai scăzut nivel de la preluarea funcției. Un alt sondaj realizat de Associated Press-NORC Center for Public Affairs Research a relevat că 59% dintre americani consideră acțiunile militare din Iran ca fiind „excesive”. Aceste cifre indică o ruptură clară între Casa Albă și populație.
Pe plan militar, Pentagonul a continuat să desfășoare trupe suplimentare în regiune, crescând spectrul unei invazii terestre, în ciuda mesajelor contradictorii ale lui Trump despre încercări de negociere și planuri de încetare a focului, respinse de Teheran. Republicanii, în marea lor majoritate, au susținut efortul militar, sperând că Trump poate obține o victorie rapidă, cum ar fi securizarea Strâmtorii Hormuz, care ar stabiliza piețele petrolului și ar crea percepția că Iranul a fost „adus în genunchi”.
Totuși, au apărut fisuri în blocul republican. Cererea Secretarului Apărării, Pete Hegseth, pentru un fond de urgență de 200 de miliarde de dolari pentru finanțarea războiului a stârnit reacții negative. Figuri precum Lisa Murkowski, Lauren Boebert sau Nancy Mace și-au exprimat îngrijorarea cu privire la costuri, la „Complexul Industrial de Război” sau la posibilitatea unei invazii terestre. Pe de altă parte, șoimii războiului, precum senatorul Lindsey Graham, încearcă să folosească mecanisme legislative controversate pentru a asigura finanțarea fără sprijinul democratilor.
Opoziția vine și din partea unor influenți comentatori conservatori, precum Tucker Carlson și Megyn Kelly, care critică influența Israelului asupra politicii externe americane și contradicția cu promisiunile de campanie ale lui Trump de a evita „războaiele infinite”. Michael Ahn Paarlberg, profesor de științe politice, subliniază că această diviziune în cadrul dreptei americane poate fi generatională și profundă, punând sub semnul întrebării alianța tradițională SUA-Israel din perspectiva interesului național american.
În final, soarta politică a războiului va depinde de durata și natura sa. Până acum, conflictul s-a bazat pe putere aeriană, menținând pierderile militare americane relativ scăzute (13 morți), dar fără a atinge obiectivele strategice majore. Analizatorii sugerează că, atâta timp cât victimele americane nu cresc dramatic, oboseala de război va fi determinată mai degrabă de prețurile la pompă decât de pierderile umane, lăsând legislatorii să calculeze momentul potrivit pentru a se distanța de o administrație tot mai impopulară.
La un lună de la debutul conflictului, dezaprobarea publică este la cote alarmante, dar legislatorii americani nu iau nicio măsură împotriva războiului cu Iranul
