Contextul imediat al procesului este legat de soarta episcopului Gevorg Saroyan, un susținător declarat al premierului Pașinian. Biserica l-a caterisit pe Saroyan în ianuarie, acuzându-l de abuz de autoritate și neglijarea îndatoririlor pastorale. Saroyan, la rândul său, a cerut public demisia Catholicosului Karekin, la fel ca și premierul. Această aliniere nu este întâmplătoare: Karekin a fost un critic vocal al lui Pașinian, iar premierul nu s-a sfiit să-l acuze pe patriarh și pe Biserică de spionaj în favoarea Rusiei. Acuzații grave, dar care nu au fost niciodată susținute cu dovezi concrete. Atât Karekin, cât și Biserica resping categoric orice implicare în activități de spionaj.
Pentru a înțelege profunzimea acestui conflict, trebuie să ne întoarcem la războiul din Nagorno-Karabah. După ce Azerbaidjanul a recâștigat controlul deplin asupra regiunii în 2023, Karekin l-a învinuit direct pe Pașinian pentru această pierdere, considerând decizia premierului de a ceda teritorii drept o trădare a intereselor naționale. Pașinian a ripostat într-un mod care a șocat chiar și susținătorii săi: l-a acuzat pe Catholicos că ar fi avut un copil în secret, încălcând astfel jurământul de celibat. O acuzație incendiară, lansată fără nicio dovadă, dar care a alimentat și mai mult tensiunile deja explozive.
Procesul de vineri este privit de mulți observatori ca o încercare a guvernului de a subjuga Biserica, o instituție care a jucat un rol central în identitatea națională armeană timp de aproape două milenii. Opoziția politică, liderii religioși și organizațiile societății civile au denunțat în cor această urmărire penală ca fiind motivată politic, parte a unui val mai larg de represiune împotriva criticilor guvernului. Anna Melikyan, avocată la organizația non-guvernamentală armeană „Protecția Drepturilor fără Frontiere”, a declarat că acest caz încalcă independența constituțională a Bisericii Apostolice. „Este o ingerință clară a puterii executive în treburile bisericești”, a spus ea. „Există multe îngrijorări cu privire la independența justiției în Armenia... iar în cazurile sensibile din punct de vedere politic, inclusiv cele care vizează Biserica sau clerul, aceste îngrijorări devin foarte puternice.”
Ceea ce se întâmplă acum în Armenia nu este doar un conflict între un premier și un patriarh. Este o confruntare între două viziuni asupra societății armene. Pe de o parte, Pașinian, care a venit la putere în 2018 pe valul unei revoluții pașnice, promițând modernizare, lupta împotriva corupției și o apropiere de Occident. Pe de altă parte, Biserica, care se vede ca păstrătoarea tradițiilor și a sufletului național, dar care este adesea percepută ca fiind aliată a cercurilor conservatoare și a Rusiei. Premierul a încercat să slăbească influența Bisericii prin diverse mijloace, de la retorica dură la acțiuni legislative, iar acum a ajuns la instrumentul suprem: justiția.
Procesul de la Vagharshapat nu este doar despre un episcop caterisit. Este despre cine deține autoritatea morală supremă în Armenia. Este despre dacă un lider ales democratic poate să-și impună voința asupra unei instituții care a supraviețuit genocidului, ocupației sovietice și numeroaselor crize. Este despre dacă statul de drept se aplică egal sau doar celor care nu sunt pe placul puterii. Iar pentru milioanele de armeni din diaspora, care privesc cu sufletul la gândul acestei țări, procesul este un semnal dureros că diviziunile interne amenință să erodeze ceea ce a rămas din unitatea națională.
Pe măsură ce procesul începe, toți ochii sunt ațintiți asupra tribunalului din Armavir. Va fi oare acesta un proces corect, sau doar o formalitate menită să-l umilească pe Catholicos? Va rezista Biserica sub presiunea statului, sau va ceda? Și, mai important, ce va însemna acest conflict pentru viitorul Armeniei, o țară mică, dar cu o istorie uriașă, prinsă între marile puteri și confruntată cu provocări existențiale? Răspunsurile nu sunt deloc clare, dar un lucru este sigur: acest proces va rămâne în istorie ca un moment de cotitură, indiferent de verdict.
De ce este important:
Acest proces nu este doar o chestiune internă a Armeniei, ci un test crucial pentru echilibrul dintre puterea politică și libertatea religioasă într-o regiune marcată de instabilitate. Modul în care justiția armeană va trata acest caz va arăta dacă statul de drept este cu adevărat independent sau doar o unealtă în mâinile executivului. Pentru diaspora armeană și pentru comunitatea internațională, acest proces semnalează direcția în care merge Armenia: spre o democrație consolidată sau spre un regim autoritar care își elimină criticii prin mijloace legale. Este, de asemenea, un avertisment pentru toate statele care se confruntă cu tensiuni între guverne și instituțiile religioase: când dialogul eșuează, iar justiția devine armă politică, societatea întreagă are de suferit.
