Foxman s-a alăturat ADL în 1965 și a devenit director național al organizației în 1987, funcție pe care a deținut-o până în 2015. Sub conducerea sa, ADL – care se prezintă ca un organism de supraveghere împotriva urii – a devenit una dintre cele mai puternice organizații de advocacy din Statele Unite. Președinta consiliului ADL, Nicole Munchnik, a declarat că Foxman a contribuit la construirea „erei liberale moderne a Americii”, fiind un „consilier de lungă durată” al președinților americani și al liderilor mondiali. „Pentru cei care l-am cunoscut, Abe a fost un prieten cald, un sfătuitor, un antagonist plin de spirit și un îmbrățișător – totul la prânz”, a spus Munchnik.
Cu toate acestea, activitatea lui Foxman nu a fost lipsită de controverse. Susținătorii drepturilor palestinienilor au condamnat de multă vreme ADL, acuzând organizația că demonizează activiștii pro-palestinieni și că confundă critica la adresa Israelului cu antisemitismul. De la începutul războiului genocid din Gaza, ADL – sub conducerea succesorului lui Foxman, Jonathan Greenblatt – și-a intensificat campania împotriva criticilor Israelului. Greenblatt, care a susținut legi pentru penalizarea boicoturilor împotriva Israelului, a comparat anul trecut eșarfa palestiniană (keffiyeh) cu svastica nazistă.
Foxman a rămas un susținător ferm al Israelului și a apărat conduita acestuia în timpul războiului din Gaza. „Ceea ce se întâmplă în Gaza este tragic. Dar nu este genocid. Și nu este ilegal”, a scris el pe X în iulie 2025, în timp ce Israelul impunea o criză a foametei în teritoriu. „Războiul este iad și inuman, distructiv și urât. Și națiunile trebuie să ia toate măsurile posibile pentru a evita daunele civile. Și Israelul a făcut și face acest lucru. După ce am spus asta, Israelul trebuie să acționeze cu toată viteza și priceperea pentru a oferi ajutor umanitar maxim, pentru a reduce pierderea de vieți nevinovate.”
Cu câteva săptămâni înainte de moartea sa, Foxman a susținut războiul SUA-Israel împotriva Iranului, exprimându-și recunoștința față de președintele american Donald Trump și premierul israelian Benjamin Netanyahu pentru atacarea țării. „Vă mulțumesc, președinte Trump și premier Netanyahu, pentru că ați înfruntat răul și extremismul jihadist. Lumea va fi, sperăm, un loc mai bun și mai sigur în viitor”, a spus el într-o postare pe rețelele sociale pe 28 februarie, după izbucnirea războiului.
În martie, Foxman a avertizat cu privire la ceea ce el a descris drept ascensiunea antisemitismului atât pe partea dreaptă, cât și pe cea stângă a spectrului politic din SUA, criticând politicienii liberali care se distanțează public de Comitetul pentru Afaceri Publice Americano-Israeliene (AIPAC). „Dacă un politician nu vrea să ia bani de la AIPAC, să nu ia bani de la AIPAC, dar să nu facă din acceptarea banilor de la AIPAC un test moral – pentru că asta continuă să construiască teoria conspirației că există un lobby evreiesc care controlează America”, a spus el pentru Jewish Standard. AIPAC, care susține războiul împotriva Iranului, a cheltuit milioane de dolari pe campanii publicitare pentru a învinge criticii Israelului în alegerile americane.
Anul trecut, Foxman a tras un semnal de alarmă cu privire la scăderea sprijinului pentru Israel în SUA, subliniind importanța alianței dintre cele două țări pentru Israel. „Suntem într-un război de propagandă și, într-o oarecare măsură, pierdem războiul de propagandă și mă tem că pierdem America”, a spus Foxman pentru Times of Israel. „Este înfricoșător, uitându-mă la sondaje, la emisiunile de duminică de la televizor, la marile ziare – există atât de multă informație anti-Israel.” În ciuda afirmațiilor sale, susținătorii drepturilor omului denunță adesea absența perspectivelor palestiniene în emisiunile TV din mass-media americană.
În 2021, Foxman a anunțat că își anulează abonamentul la New York Times după ce ziarul a publicat o primă pagină cu fotografiile a zeci de copii palestinieni uciși de Israel în Gaza. „Calomnia sângelui de astăzi împotriva Israelului și a poporului evreu de pe prima pagină este de ajuns”, a spus el atunci.
Reacțiile la moartea lui Foxman au venit din partea oficialilor israelieni de rang înalt. Ministrul de externe israelian, Gideon Saar, a spus că este „profund întristat” de moartea lui Foxman. „O voce impunătoare împotriva antisemitismului, Abe și-a dedicat viața apărării poporului evreu și consolidării legăturii dintre Israel și comunitățile evreiești din întreaga lume”, a spus Saar pe X. Președintele Israelului, Isaac Herzog, l-a numit pe Foxman un „lider legendar al poporului evreu”. „A fost un sionist pasionat, un umanist și un prieten înțelept și deschis”, a spus Herzog.
Moartea lui Abe Foxman închide un capitol important în istoria activismului evreiesc american și a relațiilor dintre Statele Unite și Israel. Moștenirea sa rămâne una complexă: pe de o parte, un apărător neobosit al drepturilor evreilor și al securității Israelului; pe de altă parte, o figură care a polarizat profund dezbaterea publică, fiind acuzat că a folosit acuzațiile de antisemitism pentru a înăbuși critica legitimă la adresa politicilor israeliene. Într-o perioadă în care conflictul din Orientul Mijlociu continuă să provoace diviziuni profunde, iar antisemitismul și islamofobia sunt în creștere, vocea lui Foxman – fie că era aplaudată sau contestată – va lipsi cu siguranță din peisajul politic american.
De ce este important:
Moartea lui Abe Foxman marchează sfârșitul unei ere în care ADL a fost un actor central în definirea relației dintre comunitatea evreiască americană și Israel, dar și în modelarea discursului despre antisemitism. În contextul actual al războiului din Gaza și al tensiunilor crescânde dintre SUA și Iran, moștenirea lui Foxman rămâne relevantă pentru înțelegerea modului în care lobby-ul pro-israelian funcționează în America și a modului în care criticile la adresa Israelului sunt adesea echivalate cu antisemitismul. Pentru jurnaliști, analiști și activiști, cunoașterea pozițiilor și acțiunilor lui Foxman este esențială pentru a naviga complexitatea dezbaterilor actuale despre Orientul Mijlociu și drepturile omului.
