Jurnalistul Al Jazeera, Tareq Abu Azzoum, relatează din orașul Gaza cum aceste limite invizibile fragmentează teritoriul. „Linia portocalie” nu este un concept oficial, ci un termen folosit de organizațiile umanitare pentru a descrie zonele în care armata israeliană interzice accesul sau unde riscul de a fi ucis este extrem de ridicat. Inițial, acestea erau limitate la coridoarele de evacuare și la fâșia de-a lungul graniței cu Israelul. Acum, ele se extind spre interior, înconjurând cartiere întregi.
Ce înseamnă asta pentru civili? În termeni practici, înseamnă că un locuitor din nordul Gazei nu mai poate ajunge la o piață din centru fără a traversa o zonă unde armata trage fără avertisment. Înseamnă că ambulanțele și convoaiele de ajutor sunt nevoite să ocolească rute sigure, pierzând ore prețioase. Înseamnă că fermierii nu mai pot ajunge la câmpurile lor, iar pescarii sunt împinși tot mai departe de coastă.
Expansiunea „liniei portocalii” nu este întâmplătoare. Analiștii militari o leagă de strategia israeliană de a crea „zone tampon” permanente, care să împiedice reaprovizionarea grupărilor armate palestiniene. Însă efectele asupra populației civile sunt devastatoare. Potrivit datelor ONU, peste 80% din teritoriul Gazei este acum sub restricții de mișcare sau sub amenințare directă. Oamenii trăiesc într-o stare de incertitudine permanentă: nu știu dacă drumul pe care l-au folosit ieri este sigur astăzi.
Un exemplu concret: în decembrie 2024, un convoi al Programului Alimentar Mondial a fost oprit de focuri de armă în timp ce încerca să ajungă în nordul Gazei. Șoferii au fost nevoiți să se întoarcă, lăsând sute de tone de alimente ne-distribuite. „Linia portocalie” se mișcă mai repede decât logistica umanitară, spune un coordonator al ONU. „Nu mai știm care este harta sigură de azi pe mâine.”
Pentru lucrătorii umanitari, riscul este și mai mare. Cel puțin 30 de angajați ai ONU și ai organizațiilor neguvernamentale au fost uciși în ultimele luni în zone considerate anterior sigure. „Nu mai există zone sigure în Gaza”, declară un medic de la Spitalul Al-Shifa. „Linia portocalie este peste tot.”
Contextul istoric este important. Israelul a folosit întotdeauna zone tampon în Gaza, dar amploarea actuală este fără precedent. După atacurile din 7 octombrie 2023, armata israeliană a declarat o „zonă de excludere” de 1 km lățime de-a lungul graniței. Apoi a extins-o la 2 km, apoi la 3 km. Acum, în anumite sectoare, ajunge la 5 km. Practic, o treime din Gaza este interzisă.
Ce spune dreptul internațional? Zonele de excludere nu sunt ilegale per se, dar ele trebuie să fie proporționale și să nu vizeze populația civilă. Organizațiile pentru drepturile omului acuză Israelul că folosește aceste linii pentru a forța strămutarea în masă. „Este o formă de pedeapsă colectivă”, afirmă un raport al Amnesty International. „Civilii sunt prinși între linia portocalie și mare, fără scăpare.”
Reacțiile internaționale sunt împărțite. Statele Unite au cerut „reținere”, dar nu au impus sancțiuni. Uniunea Europeană a condamnat extinderea zonelor, dar fără măsuri concrete. În schimb, țări precum Africa de Sud și Turcia au denunțat deschis practica, cerând o anchetă a Curții Penale Internaționale.
Pentru locuitorii Gazei, însă, dezbaterile juridice sunt abstracte. Ei trăiesc realitatea: fiecare zi este o luptă pentru a găsi o rută sigură către apă, mâncare sau spital. „Nu știm unde este linia portocalie până când nu auzim focuri de armă”, spune o mamă din tabăra de refugiați Jabalia. „Atunci știm că am trecut-o.”
De ce este important:
Extinderea „liniei portocalii” nu este doar o problemă militară sau umanitară – este un semnal al unei noi realități geopolitice. Dacă aceste zone devin permanente, Gaza va fi de facto împărțită în bantustane, fără coridoare sigure pentru ajutoare sau pentru evacuări medicale. Acest lucru subminează orice șansă de încetare a focului durabilă și face imposibilă reconstrucția. În plus, normalizarea unor astfel de practici creează un precedent periculos pentru alte conflicte. Urmărirea acestui fenomen este esențială pentru a înțelege cum se transformă războiul din Gaza dintr-un conflict deschis într-un sistem de control prin teroare geografică.
