Scena muzicii electronice din Newcastle traversează o perioadă de paradoxuri economice și culturale, conform unui raport recent care a stârnit dezbateri aprinse în rândul operatorilor de cluburi și al organizatorilor de evenimente. Deși datele statistice indică o explozie a popularității genului, cu o creștere de 72% a numărului de evenimente, depășind chiar și ritmul de dezvoltare al Londrei, realitatea de pe teren pare să spună o poveste complet diferită. Proprietarii de locații și promotorii locali susțin că aceste cifre optimiste maschează o criză profundă de fond, alimentată de inflație, costurile de operare și lipsa sprijinului financiar structurat.
Un raport comandat de Asociația Industriilor de Noapte (NTIA) a scos la iveală faptul că muzica electronică a generat în 2025 o valoare economică impresionantă de 2,47 miliarde de lire sterline pentru economia Regatului Unit. Această cifră uriașă subliniază nu doar popularitatea genului, ci și potențialul său economic masiv. O parte semnificativă a acestui avânt economic provine din nordul Angliei, Newcastle fiind identificat ca un actor major în mișcarea de decentralizare culturală față de capitala britanică. Conform datelor, Newcastle a înregistrat o creștere de nouă ori mai mare decât cea a Londrei, care a stagnat la un modest 8%. Pe hârtie, aceste statistici transformă Newcastle într-o „capitală” emergentă a muzicii electronice, un hub de creativitate care atrage tot mai mulți vizitatori și artiști.
Totuși, imediat ce aceste statistici au fost preluate și diseminate pe rețelele de socializare, reacția din teren a fost una de scepticism. Managerii locațiilor locale susțin că cifrele pot picta o imagine falsă a sănătății scenei locale, confundând volumul activității cu viabilitatea economică a acesteia. Discrepanța dintre rapoartele strălucitoare și realitatea financiară dură a devenit evidentă în discuțiile cu oamenii care pun umărul la funcționarea acestor spații culturale.
Kate Hodgkinson, directoarea Cobalt Studios din Ouseburn, la est de centrul orașului, oferă o perspectivă privilegiată asupra acestei realități. Cobalt Studios a început ca un spațiu pentru artiști în jurul anului 1998, transformându-se într-o locație de evenimente deplin funcțională în 2018. De-a lungul anilor, Hodgkinson și-a asumat misiunea de a construi un spațiu divers și incluziv, un refugiu pe marginea vieții de noapte tradiționale a orașului. Ea recunoaște că, în primii ani, a fost extrem de dificil să obțină tracțiune, în principal din cauza stereotipurilor legate de Newcastle. „Cred că exista un destul de mare stigmat atașat de Newcastle”, explică Hodgkinson. „În trecut, am avut grijă de artiști și muzicieni, și sincer, când ajungeau aici, ai fi putut crede că suntem încă blocați în minele de cărbune și în construcția navală. Nu păreau să știe prea multe despre oraș.”
Această percepție a început să se schimbe abia recent, pe măsură ce Cobalt și-a consolidat reputația ca un spațiu condus de femei, un loc sigur pentru comunități adesea marginalizate în mediul cluburilor. „Am oferit un cămin pentru oamenii care adesea au simțit că nu au un spațiu confortabil sau sigur unde să meargă”, spune Hodgkinson. Această siguranță permite o expresivitate autentică, care, la rândul ei, alimentează creșterea și reputația spațiului. Cu toate acestea, în ciuda succesului de cult și a vânzării regulate a biletelor pentru seri de club, locația se luptă pentru a-și plăti facturile. Fiind o locație mică, cu o capacitate maximă de 220 de persoane, și o Companie de Interes Comunitar (CIC), Cobalt are ca obiectiv menținerea prețurilor accesibile, ceea ce înseamnă că marjele de profit sunt aproape inexistente.
„Chiar dacă reputația noastră crește și cred că facem lucruri bune pentru Newcastle în termeni de imagine, economia noastră nu s-a schimbat deloc”, mărturisește Hodgkinson cu o franchețe dezarmantă. „Acest sistem funcționează doar pentru că eu nu iau un salariu. Două dintre noi muncim aproximativ 80 de ore pe săptămână și nu suntem plătiți pentru asta.” Această situație subliniază o realitate dureroasă: pasiunea și voluntariatul susțin, în multe cazuri, infrastructura culturală a orașului, un model care nu este sustenabil pe termen lung.
Hodgkinson adaugă că nu crede că scena din Newcastle se extinde în mod real, ci că a existat pur și simplu o creștere a numărului de evenimente listate oficial pe platformele de profil. Această opinie este împărtășită de Sam Booth și Jon Cornbill de la Lubber Fiend, o altă locație mică, deschisă în 2022 ca un spațiu muzical grassroots (de bază) DIY, care găzduiește și seri de club. „Cred că există o scenă puternică în Newcastle, mulți oameni fac lucruri bune, dar toți existăm într-un mediu destul de dificil”, spune Booth. El critică retorica conform căreia Newcastle „o depășește” pe Londra, sugerând că aceasta creează o imagine falsă a prosperității financiare. „Toată lumea este fără bani, petrecerile sunt foarte greu de organizat, iar costurile pentru asta sunt în creștere.”
Rufy Ghazi, șeful cercetării muzicale și strategiilor de audiență la NTIA, a explicat metodologia din spatele cifrei de 72%. Aceasta provine din analiza datelor de listare a evenimentelor de pe platforma Resident Advisor. Deși Ghazi recunoaște că aceste date sunt un „semnal semnificativ al dinamicii scenei”, ea subliniază o distincție crucială: „Nu măsoară sănătatea financiară, iar raportul este clar în această privință. Mai multe evenimente nu înseamnă automat locații mai viabile.” Această tensiune dintre volumul activității și viabilitatea economică este, de fapt, una dintre temele centrale ale raportului.
Booth și Cornbill identifică și o schimbare în comportamentul consumatorilor. Publicul tinde să cheltuiască sume mari de bani pentru evenimente la scară largă, precum The Warehouse Project din Manchester, în detrimentul participării frecvente la evenimente locale, mai mici. Această migrație a veniturilor către marile producții lasă locațiile mici să se lupte cu resturile economice. Soluția, sugerează ei, ar putea veni sub forma unor mecanisme de redistribuire a veniturilor, similare taxei noi impuse pe biletele pentru concerte în arene și stadioane, care alocă 1 liră pentru locațiile grassroots. Totuși, aceștia subliniază că actuala schemă este orientată mai mult spre locațiile de concerte live, iar cluburile de muzică electronică au nevoie de un sprijin similar din partea marilor festivaluri și evenimente.
În ciuda dificultăților, determinarea lor rămâne neclintită. „Suntem hotărâți să continuăm să facem acest lucru oricum”, spune Cornbill, subliniind că motivația lor se naște din dragostea pură pentru muzică și comunitate. Hodgkinson speră că Consiliul Local Newcastle va înțelege în cele din urmă „puterea culturală a unei vieți de noapte de calitate”. Ea argumentează că, atunci când este făcută corect, viața de noapte este un motor important de regenerare urbană și o atracție turistică vitală, mult superioară reputației orașului de destinație pentru petreceri de burlăci crude, unde „oamenii vomită pe străzi”.
În replică, un purtător de cuvânt al Consiliului Local Newcastle a declarat că autoritatea este „angajată în susținerea sectorului” și a salutat recentele inițiative de sprijin financiar anunțate de Autoritatea Combinată a Nord-Estului, inclusiv granturi pentru locațiile muzicale. De asemenea, au fost menționate eforturile de lobby pentru reduceri de taxe pentru locațiile mici, o măsură care ar putea oferi o ușurare financiară mult așteptată. Între timp, artiștii și organizatorii din Newcastle continuă să țină scena vie, prin pură voință și dedicare, așteptând ca statisticile economice să se traducă în sprijin real pentru cultura pe care o creează.
Locațiile de muzică electronică din Newcastle se luptă pentru supraviețuire în ciuda rapoartelor de creștere spectaculoasă
