Imaginează dezastrul: debrisuri împrăștiate pe paturile spitalului, armătură metalică penzând din tavane, echipamente medicale distruse. Ala chirurgică a fost cea mai afectată, precizează Ministerul Sănătății. Spitalul Nasser, una din puținele unități medicale încă funcționale din Gaza, devine astfel noul simbol al tragediei umanitare care se joacă, zi de zi, sub ochii lumii.
"Am văzut pacienți răniți aduși pe șervele, medicii încercând să oprească sângerările cu mâinile goale, pentru că nu mai avem gaze, nu mai avem anestezie, nu mai avem timp", a declarat un medic local, sub anonimat, pentru o agenție de știri internațională. Vocea lui tremura nu de frică, ci de oboseală. "Acest spital era ultimul refugiu pentru mii de oameni. Acum, și el este o ruină."
Partida israeliană susține că Hamas a stabilit o prezență militară în interiorul complexului, transformându-l într-un "quartier general". Conform legii internaționale umanitare, spitalele și personalul medical sunt protejați, dar această protecție poate fi pierdută dacă unitatea este folosită în scopuri militare. Totuși, organizații de drepturile omului, precum Human Rights Watch și Amnesty International, au avertizat repetat că Israel nu a furnizat, în majoritatea cazurilor, dovezi concrete pentru a justifica atacurile asupra infrastructurii medicale. De asemenea, Convenția de la Geneva interzice atacurile asupra unităților medicale, indiferent de prezența eventuală a combattanților, dacă atacul provoacă pierderi disproportionate între civili.
Nu este prima dată când spitalul Nasser este lovit. În 2025, o lovitură similară a ucis cinci jurnaliști, printre care Mariam Dagga, colaboratoare a Associated Press, care se aflau într-un punct de întâlnire pentru reporteri locali. Atunci, armata israeliană a invocat, de asemenea, prezența milițienilor. Modelele se repetă: acuzări, lovituri, victime civile, lipsa de transparență.
Contextul larg este al unui război care a început pe 7 octombrie 2023, când milițieni ai Hamas au atacat sudul Israelului, ucizând aproximativ 1.200 de persoane și răpirând 251 de ostași. Răspunsul israelian, o ofensivă masivă aeriană și terestră, a ucis, conform Ministerului Sănătății din Gaza – condus de Hamas, dar a cărui cifre sunt considerate generale credibile de comunitatea internațională –, peste 74.600 de palestinieni. Majoritatea sunt femei și copii. Infrastructura sanitară a fost decimată: spitale distruse, ambulanțe țintite, sute de cadre medicale ucmise sau deținute. Organizația Mondială a Sănătății a avertizat că sistemul de sănătate din Gaza "a colapsat total".
Deși o armistițiu susținută de SUA a intrat în vigoare în octombrie 2025, violența nu s-a oprit. De la acea dată, loveșturile și focul de armă ușoară israeliene au ucis 1.622 de persoane, conform autorităților sanitare din Gaza. Cinci soldați israelieni au fost, de asemenea, uciși în aceeași perioadă. Israel controlează cel puțin 60% din enclava, restrictând circulația oamenilor, a bunurilor și a ajutorului umanitar. Spitalul Nasser, situat în Khan Younis, a devenit, prin forța întâmplării, ultimul bastion al vieții pentru o populație blocată, înglobată și uitată.
Analistii militari și juridici sunt împărțiți. Unii susțin că Israel are dreptul să se apere și să țintească obiective militare legitime, chiar dacă acestea se află în proximitatea sau în interiorul unor instalații civile, cu condiția ca atacul să fie proporțional și necesar. Alții, printre care rapoartele ONU și ONG-uri internaționale, argumentează că Israel aplică o politică de "pedeapsă colectivă" și distrugere sistematică a infrastructurii civile, ceea ce ar putea constitui crime de război. Curtea Penală Internațională a deschis, deja, o anchetă cu privire la posibile crime de război comise de ambele părți.
Pentru medicii rămâși la Nasser, dezbaterile juridice sunt un lux pe care nu se-l pot permite. Ei lucrează la lumina becurilor de baterie, fără apă curentă, cu medicamente expirată sau inexistentă. Fiecare lovitură aeriană înseamnă mai mulți pacienți, mai puține resurse, mai multă durere. Doctorul Abu Shaira nu era doar un chirurg; era un tată, un coleg, o speranță pentru cei care ajungeau la ușa spitalului cu răni de război sau boli cronice neglijate. Moartea sa nu este doar o statistică. Este o rană deschisă în conștiința lumii.
Comunitatea internațională a reacționat cu declarații de îngrijorare. Secretarul General al ONU, António Guterres, a condamnat atacul și a cerut o anchetă independentă. Statele Unite, principalul aliat al Israelului, au exprimat "îngrijorare profundă" și au solicitat clarificări. Dar clarificările nu vindecă răni, nu reconstruiesc spitale, nu resucită morții.
În Gaza, viața continuă sub bombă. Copiii învață să recunoască sunetul avioanelor înainte de a învăța să citească. Mamele nasc copii în corridoruri înguste, la lumina lanteranelor. Bătrânii mor de boli tratabile pentru că nu există drum spre spital – sau pentru că spitalul nu mai există. Lovitura de joi nu este un incident izolat. Este un capitol dintr-o poveste de suferință care pare să nu aibă sfârșit.
De ce este important:
Acest atac nu este doar un eveniment militar; este un test al ordinii internaționale bazate pe reguli. Distrugerea sistematică a infrastructurii medicale în Gaza ridică întrebări fundamentale cu privire la aplicarea selectivă a dreptului umanitar. Când spitalele devin ținte legitime fără dovezi transparente, protecția civililor devine o ficțiune juridică. Pentru România, ca membru al UE și al NATO, poziția adoptată în forurile internaționale privind respectarea legii internaționale în Gaza definește credibilitatea noastră diplomatică și morală. De asemenea, criza umanitară generează presiune migratorie, instabilitate regională și riscuri de securitate care ne afectează indirect. Ignorarea acestor evenimente nu este o opțiune neutră – este o complicitate pasivă.
